Termenul
desemnează o instituție cu putere de autoreglementare, specifică economiei
de piată liberă - bursa - ca formă organizată de schimb pentru mărfuri si
valori.
În esentă, noțiunea indică locul de întâlnire a negustorilor
si oamenilor de
afaceri, în sensul unui spațiu de concentrare a cererii si ofertei. Acest
conținut rezultă din definițiile date în limbajul de specialitate.
Astfel Legea română asupra burselor" din 1929 - Legea Madgearu" - se arată
că bursele sunt instituții publice create în scopul de a reuni pe
comercianți, industriași, producători, armatori si asigurători în vederea
negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, mărfurilor,
productelor, închirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul" .
Prin urmare bursa este o piață, care se particularizează prin obiectul
tranzacțiilor si modul de organizare si funcționare.
În domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituții unde se
negociază (se vând și se cumpără) valori mobiliare sau mărfuri, după o
procedură anumită și numai de către anumiți intermediari, sub supravegherea
autorităților.
Formarea și afirmarea bursei exprimă însăși definirea relațiilor de schimb,
a pieței ca structură de bază a economiei de piață moderne.
Odată cu
consacrarea bursei, relațiile de schimb ajung la deplină extindere și
maturizare, primind rolul central în reglarea mecanismului de piață.
