Piata la termen - o alternativă de luat în seama

Piața la termen (contractele futures) este poate una din cele mai complexe modalități de tranzacționare. Complexă, însă nu dificilă. Odată înțeles mecanismul tranzacțiilor, orice participant la piață poate obține certe avantaje față de cei care le ignoră. Contractele futures sunt practic contracte forward negociate în ringul burselor de mărfuri.

Piața la termen este cea mai necunoscută agenților economici din România datorită inexistenței unui precedent în țara noastră, precum și aparentei dificultăți implicate de relativa noutate a fenomenului și lipsa unui interes până în prezent în cunoașterea ei.

În primul rând, tranzacțiile la termen sunt instrumente de gestiune a riscului (risk management) prin care se are ca scop:

• minimalizarea riscului pentru un profit așteptat sau, similar,
• maximizarea profitului pentru un anumit nivel acceptat al riscului.

În limbajul consacrat se vorbește de așa-zisa "acoperire a riscului" (hedging), prin care agenții economici se protejează din timp față de eventualele schimbări nefavorabile ale prețului.

De remarcat că, în momentul încheierii respectivului contract, nu este obligatoriu ca vânzătorul să dețină marfa, ci el își asumă obligația ca, la data stabilită în contract, să efectueze livrarea. Astfel, dacă fermierul nu și-a recoltat încă grâul de pe câmp, el își poate vinde printr-un contract futures viitoarea recoltă, dacă consideră că prețul obtenabil în acest moment poate fi mai bun decăt cel pe care-l poate obține în momentul recoltei.

• Vânzătorul (producătorul) se "acoperă" (protejează) astfel de cazul în care, în condițiile unei producții foarte bune Ia nivelul țării, prețul grâului ar scădea pe piață.
• Cumpărătorul (procesatorul, de exemplu o întreprindere de morărit), se teme ca, până la recoltă, să nu intervină o înrăutățire a condițiilor climatice (de ex., o secetă prelungită) care să genereze o recoltă foarte proastă și, prin urmare, o creștere semnificativă a prețului la grâu.
 

Contractele futures cuprind în principal aceleași clauze contractuale ca și contractele cash forward. Apar însă unele elemente specifice, care au și generat această dezvoltare spectaculoasă a pieței futures, astăzi o adevărată industrie, la limita între o piață comercială și una financiară.

Dacă, după cum am văzut, contractele cash forward sunt negociate direct între vânzător și cumpărător, contractele futures se tranzacționează doar în cadrul burselor. Factorul care a permis acest lucru a fost standardizarea clauzelor contractuale:

• o cantitate standard
• o calitate standard
• aceeași dată de livrare
• același loc de livrare
 

Astfel, în ringul bursier se tranzacționează doar contracte cu absolut aceleași clauze contractuale.
Singura variabilă rămâne prețul, care se mișcă liber și se poate schimba în orice moment.
Datorită uniformității clauzelor contractuale, dacă o persoană vinde un contract, prin răscumpărarea lui de la un alt participant de pe piață, toate obligațiile ce decurg din contractul vândut sunt "compensate" de către cel cumpărat. Astfel, respectivul vânzător "iese de pe piață" și nu mai are nici o obIigație de livrare/cumpărare.