|
|
Procter & Gamble
Nici William
Procter, nici James Gamble nu aveau de gând să se stabilească în Cincinnati.
Deşi în acea perioadă a secolului XIX, oraşul era înfloritor, ambii
intenţionau să se stabilească undeva mai spre vest. Însă William a trebuit
să se oprească datorită problemelor de sănătate ale soţiei sale, care avea
să moară curând, în vreme ce James avea el însuşi probleme medicale.
William avea să deschidă o mică afacere ca lumânărar, în vreme ce James se
ocupa cu fabricarea săpunurilor. Cei doi nu s-ar fi cunoscut niciodată dacă
nu s-ar fi căsătorit cu două surori, Olivia şi Elizabeth Norris, socrul lor
fiind cel care i-a convins să devină parteneri. În urma acestei sugestii, în
1837 avea să apară compania Procter & Gamble. Cei doi încep producţia de
lumânări şi săpun pe 12 aprilie, iar pe 22 august parteneriatul avea să
devină oficial, fiecare investind câte 3597,47$. Înregistrarea oficială a
fost făcută pe 31 octombrie 1837.
Luna şi stelele aveau să
devină simbolul companiei începând din 1850, iniţial doar pe cutiile cu
lumânări pentru a le distinge de ale concurenţei, ulterior pe toate
produsele şi corespondenţa companiei începând din anii 1860. Odată produsul
principal al companiei, treptat lumânările aveau să piardă din importanţă
daotiră noii invenţii, becul electric.
Compania avea să atingă
vânzări anuale de 1 milion de dolari în 1859, având 80 de angajaţi. În
timpul războiului civil, compania a beneficiat de numeroase contracte din
partea armatei, ceea ce i-a permis să lucreze zi şi noapte, reuşind în
acelaşi timp să-şi crească popularitatea.
În 1879, James Norris
Gamble, fiul fondatorului companiei, chimist, a inventat un săpun alb,
foarte ieftin, care prin calitatea sa rivaliza cu mult mai scumpele
importuri. Într-un moment de inspiraţie, săpunul avea să fie numit Ivory. În
1880, Harley Procter i-a convins pe partenerii săi să investească 11.000 de
dolari într-o campanie la nivel naţional, desfăşurată prin săptămânalul
?Independent�.
În 1886, producţia avea
să fie mutată în fabrica Ivorydale, care o înlocuia pe cea din Central
Avenue, care fusese distrusă de un incendiu doi ani mai înainte. Proiectată
de arhitectul Solon Beman, fabrica era fosrte modernă şi progresistă pentru
vremea aceea.
Pentru a face faţă
numeroaselor probleme sindicale locale şi la nivel naţional, în 1887
compania instituie un program de împărţire a profitului cu muncitorii. Acest
program dezvoltat de unul dintre nepoţii fondatorilor, William Cooper
Procter, avea să se bucure de un real succes în rândul muncitorilor.
În 1890, compania vindea
deja 30 de mărci diferite de săpun.
După ce în toată această
perioadă compania a funcţionat ca o societate privată de tip parteneriat,
asociaţii firmei au decis să o transforme în societate pe acţiuni pentru a
strânge un capital mai mare în vederea dezvoltării. William Alexander
Procter a fost primul preşedinte al noii companii.
În această perioadă se
decide înfiinţarea la Ivorydale a unui laborator de cercetare pentru
săpunuri, practic unul din primele laboratoare de cercetare pe produs din
SUA şi chiar din lume.
În 1896 avea să apară
primul print color al unei reclame Procter & Gamble, ?Ivory Lady�, în
revista ?Cosmopolitan�.
O companie
naţională şi internaţională
Pentru a face faţă
cererii din ce în ce mai mari la nivel naţional, în 1904, compania se
extinde în afara oraşului Cincinnati.
În 1911, P&G introduce
Crisco, prima margarină vegetală, o alternativă sănătoasă la gătitul cu
grăsimi animale, mai ieftin ca untul.
La scurt timp după
ieşirea în afara oraşului, compania avea să se extindă peste graniţă, în
Canada, unde, în 1915 se înfiinţează prima fabrică de producţie din afara
Statelor Unite. Aceasta producea săpunul Ivory şi margarina Crisco şi avea
75 de angajaţi.
Înţelegând că progresul
este posibil numai prin investiţii în cercetare, P&G înfiinţează o divizie
de cercetare pentru chimicale şi începe să recruteze în mod activ chimişti
cu experienţă.
William Cooper Procter şi-a
continuat eforturile de a îmbunătăţi relaţia cu muncitorii companiei, astfel
că în 1919 avea să modifice chiar statutul companiei pentru a stipula în mod
clar că ?interesele companiei şi ale angajaţilor săi sunt indisolubil
legate�.
Caracterul sezonier al
cumpărării produselor P&G ducea mai mereu la excese de producţie, ca atare
compania se decide să angajeze 450 de agenţi de vânzare. Decizia avea să
revoluţioneze modalitatea de funcţionare a fabricanţilor de produse de larg
consum şi să rezolve problemele de producţie.
În 1923, P&G avea să
revoluţioneze industria publicităţii, Crisco devenind sponsorul unor
emisiuni radio. Mai mult chiar, în 1924, avea să se înfiinţeze divizia de
cercetare a comportamentului consumatorilor, unul dintre primele
departamente de acest gen.
Astfel, răspunzând
cererii din ce în ce mai mari pentru săpunuri parfumate, P&G introduce
Camay.
În 1930, compania îşi
creează prima subsidiară în afara graniţelor, prin achiziţia companiei
britanice Thomas Hedley & Sons Co. Ltd. Principalul produs al companiei
britanice era săpunul Fairy.
În deceniul patru,
compania începe să implementeze un sistem de brand management, care îi
permitea să poziţioneze mai bine produsele şi mărcile în funcţie de
preferinţele publicului.
În 1933 începe difuzarea
serialului radiofonic ?Ma Perkins� la nivel naţional, sponsorizat de Oxydol,
una din mărcile P&G. Încurajaţi de acest succes, cei de la P&G înecep să
sponsorizeze din ce în ce mai multe astfel de ?soap operas� cum încep să fie
numite. Tot atunci apare primul detergent produs de companie, Dreft.
În 1934, avea să moară
William Cooper Procter, ultimul din familie care va conduce compania. În
acel an, compania avea să intre pe piaţa şampoanelor, cu Drene.
În 1935, compania îşi
dezvoltă afacerea în Asia, achiziţionând o fabrică din Filipine.
În 1937 P&G celebrează
centenarul. În acel an avea o cifră de afaceri de 230 milioane dolari. La
doar cinci luni de la prima transmisie televizată, P&G difuza prima reclamă
televizată, în cadrul primului meci de baseball televizat.
În 1943 compania
înfiinţază o divizie specială pentru produsele de toaletă, pentru a organiza
mai bine numărul din ce în ce mai mare de astfel de produse din portofoliu.
În 1946 avea să apară
detergentul miracol Tide. Cu o formulă specială ce reuşea să cureţe mai bine
decât orice alt produs de pe piaţă, detergentul avea să devină în anii �50
cel mai bine vândut produs de acest gen.
În 1948 compania deschide
o filială în Mexic, prima în America Latină. În 1954 începe producţia şi în
Europa continentală în Franţa, lângă Marsilia.
Un an mai târziu avea să
apară Crest, prima pastă de dinţi cu flor, care combătea eficient cariile.
În 1956 se va da în folosinţă noul sediu al companiei din Cincinnati.
Prin achiziţia, în 1957,
a Charmin Paper Mills, P&G intră şi pe piaţa produselor de hârtie (hârtie
igienică, şerveţele etc.).
În 1960, când American
Dental Association avea să declare că pasta de dinţi Crest combate în mod
eficient cariile, vânzările cresc într-un ritm uluitor. Tot în acest an
compania lansează Downy, primul balsam de rufe.
Anul următor avea să
aducă lansarea unuia dintre cele mai populare produse ale companiei:
Pampers. Surprinzător, la lansare, produsul nu a fost primit foarte bine,
ceea ce a dus la îmbunătăţirea lui şi lansarea la un preţ mai mic. Treptat,
noile scutece din hârtie aveau să înlocuiască produsele din pânză.
Un alt produs inovator
avea să fie lansat în 1972, Bounce, un balsam care acţiona mult mai eficient.
Treptat, vânzările acestui produs aveau să se apropie de cele ale lui Downy.
În 1973 compania avea să
deschidă o filială şi în Japonia. Didronel, un medicament împotriva bolii
Paget, avea să fie primul medicament produs de P&G.
În 1980, compania atingea
o cifră de afaceri de 10 miliarde de dolari. În 1983 se va lansa Always,
tampoanele igienice pentru femei. Un an mai târziu, Tide avea să apară şi în
variantă lichidă.
În 1987, compania celebra
150 de ani de activitate, fiind cea de-a doua companie ca vechime din
clasamentul Fortune 500. În 1988 compania avea să semneze un acord de
producţie cu China, intrând astfel pe cea mai mare piaţă din lume. Tot
atunci aveau să fie introduse rezervele pentru produsele consumabile, ceea
ce avea să reducă packagingul cu 85%. Retailerii germani aveau să numească
rezervele de Lenor (primele care au apărut) invenţia anului.
În 1989 şi 1990 compania
intră pe piaţa cosmeticelor prin achiziţia companiilor care produceau
liniile Clairol şi Old Spice.
O companie de nivel
mondial
În 1991 compania îşi
modifică puţin logo-ul pentru a se adapta noilor realităţi. Compania se
extinde în Europa Centrală şi de Est. De asemenea, se extinde pe piaţa
cosmeticelor prin achiziţia Max Factor. Un an mai târziu, apare gama Pantene
Pro-V, care avea să devină şamponul cu cea mai rapidă creştere din lume. În
1993, vânzările companiei au depăşit 30 miliarde dolari. În 1996, compania
celebrează 50 de ani de Tide printr-o campanie extrem de populară, ?Cel mai
murdar copil din America�. În acelaşi ani, FDA aprobă producţia de Olestra,
un ulei special fără grăsimi şi colesterol, care avea să fie comercializat
sub brandul Olean. Va fi utilizat în mod special pentru snacksuri şi
chipsuri. În 1997, achiziţionează Tampax, rivalul Always.
În 2002,
compania celebrează 165 de ani. În portofoliul său se află mărci evaluate la
12 miliarde de dolari: Ariel, Pampers, Always, Tide, Pringles, Crest şi
multe altele fac viaţa mai uşoară oamenilor de pe întreg globul.
|
|
|
