Miscroorganismele care patrund in tesuturile
organismului, unde se multiplica si determina tulburari morfologice sau
functionale, sunt considerate microorganisme patogene sau agenti cauzatori
ai bolilor infectioase.
Microorganismele patogene pot fi grupate, in
ordinea crescanda a complexitatii lor de organizare, in urmatoarele mari
grupe: virusuri, chlamidii, microplasme, rickettsii, bacterii, fungi,
protozoare, metazoare.
Virusurile, grupa importanta de agenti infectiosi
pentru om, animale, plante si chiar pentru bacterii (virusi bacteriofagi),
sunt cele mai mici structuri biologice, care contin codificate intr-un volum
extrem de mic toate informatiile necesare pentru reproducere. Acestia se
deosebesc radical, prin cateva caractere importante, de celelelate
microorganisme...
1. Structura virusului
Virusul este format din acid nucleic si proteine. Spre deosebire de
celelalte micoorganisme, virusul contine numai un singur tip de acid
nucleic: ADN sau ARN. Acidul nucleic este purtatorul si transmitatorul
informatiilor genetice si poseda capacitatea infectanta a virusului.
Invelisul proteic serveste mai ales pentru ca particula virala sa adere la
celula atacata si sa o perforeze pentru a favoriza intrarea in interiorul
celulei a acidului nucleic propriu virusului.
2. Replicarea virusului
Pentru inmultirea lui, virusul furnizeaza numai materialul genetic, iar
celula gazda mecanismul energetic si de biosinteza. Replicarea virusului se
petrece in 5 stadii succesive: atasarea de celula; patrunderea in celula;
eliminarea invelisului si eliberarea acidului nucleic; inmultirea
propriuzisa prin sinteza, cu ajutorul celulei, de noi proteine si acid
nucleic viral; maturarea (asamblarea de noi virusi in celula); eliminarea
virusilor nou formati cu dezintegrarea sau numai alterarea celulei gazda.
3. Clasificarea virusurilor
In functie de modul de transmitere, exista urmatoarele categorii de
virusi: virusuri respiratorii (virusul gripal); arbovirusuri sau virusuri
transmise prin artropode (cele care produc encefalita, febra galbena,
febrele hemoragice); enterovirusuri sau virusuri cu transmitere anal-orala (virusul
polio-hepatic A); virusuri cu transmitere veneriana (virusul herpetic 2);
virusuri cu transmitere prin inoculari si plagi (virusul rabic, virusul
hepatitic B).
