Boala generic denumita Alzheimer este carcterizata morfopatologic printr-o atrofie morfo-cerebrala moderata dar difuza, cu debut obisnuit si predominant in regiunea parietalo-occipitala si respectarea constanta a circumvolutiunilor centrale ale creierului. In aceasta boala leziunile nu se limiteaza strict la nivelul cortexului, observandu-se frecvent, dar mai discret, prezenta lor si la nivelul altor formatiuni nervoase (talamus, corpii mamilari, cerebel, etc.).

Boala poate atinge un nivel maxim la varsta de 50 - 60 de ani si o medie la 53 de ani (cunoscandu-se insa si forme precoce inainte de 40 de ani, sau, exceptional de rar, forme juvenile). Nu s-a putut incrimina un determinsim genetic, dar nu poate fi exclusa o oarecare predispozitie familiala, pe fondul careia pot actiona multipli factori favorizanti (traumatisme cranio-cerebrale, hipoxie-anoxie cerebrala, intoxicatii, tulburari metabolice generale cu rasunet cerebral).

Tabloul clinic al bolii Alzheimer este dominat in faza de debut (esalonata de-a lungul a 2-4 ani) de tulburari de memorie (deficit mnezic global si progresiv), tulburari de orientare spatiala intense si precoce, carora li se adauga unele tulburari de apatie. Urmatoarea faza - denumita "de stare" - este dominata de stari dementiale masive, care se intersecteaza cu toate functiile intelectuale, printre care atentia (lipsa de concentrare), memoria (atat cea de inregistrare recenta cat si cea evocatoare), orientare (dezorientare spatialo-temporala), judecata, inteligenta, etc. Se mai asociaza tulburari psihice (idei delirante, de persecutie, deliruri onirice, de gelozie) si tulburari de comportament (incetineala si apatie, unoeri intrerupte de accese de agitatie incoerenta, un umor cu nuante depresive, etc).

In cazul in care nu este ameliorata/tratata, boala evolueaza lent (5-8 ani), progresiv, in final instalandu-se dementa profunda.