Cerentelul

Geum urbanum
Fam. Rosaceae

   Cerentelul, numit in unele parti ale tarii crances, cuisorita, ridichioara, creste prin paduri umede si locuri umbroase.
In scopuri medicinale, de la aceasta planta se intrebuinteaza radacina - radix gei - care datorita unei substante chimice numita eugenol are miros placut de cuisoare. Radacina mai contine mult tanin, substante amare etc.

Decoctia de cerentel (doua lingurite de radacini la 250 g apa) are actiune dezinfectanta si calmanta. In acelasi timp, datorita taninului, se recomanda in diferite afectiuni ale stomacului, diaree de natura infectioasa, varsaturi provocate de tulburari ale ficatului sau bilei.
Are proprietatea de a opri hemoragiile si calma durerile hemoroidale sau menstruale.
Ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina, de preferinta pe stomacul gol. In amestec cu alte plante ca: musetelul, sunatoarea, care au aceleasi proprietati, efectul medicamentos al ceaiului se mareste.
Extern, ceaiul de radacina de cerentel se foloseste ca antiseptic pentru spalarea ranilor si pentru diferite afectiuni ale gurii ca gingivite sangerende, abcese dentare, iar sub forma de gargara se recomanda in amigdalite.
Intra in compozitia ceaiului antidiareic si a ceaiului pentru gargara.