Cautare personalizata

 

Cresterea Caprelor

 

CARPATINA

Descriere:talie medie; culori diferite; par lung; coarnele sunt prezente la ambele dar se intalnesc si

exemplare fara coarne; uger slab; este de talie medie cu o mare variabilitate a conformatiei si taliei in functie de zona in care se gaseste;  mare variabilitate de culori; rasa foarte rezistenta la conditiile de mediu,nepretentioasa la intretinere.

Greutate medie :kg F si kg M;  Precocitate :prima fatare la 2 ani;  Prolificitate : buna 1-2 iezi

Productivitate :200 - 250 l, cu maxima de 800 l si un procent de grasime situat intre 4,5 - 6,5%, cu maxima de 10%

ALBA DE BANAT

Descriere:talie; culoare; par scurt; fara coarne; uger;  Greutate medie :kg F si kg M;  Precocitate :

Prolificitate :buna 1-3 iezi

Productivitate :500l cu maxima de 900 l, si un procent de grasime situat intre 3,5 - 5,5%, cu maxima de 8%

SAANEN

Descriere: talie; culoare; par scurt; coarne; uger bine dezvoltat simetric cu aptitudini pentru muls mecanic; talie medie spre mare; culoare alba; fara coarne

Greutate medie :65kg F si kg M ;  Precocitate :  Prolificitate : foarte buna 2-3 iezi

Productivitate :l cu maxima de  l, si un procent de grasime situat intre %, cu maxima de %

ALPINA FRANCEZA

Descriere:talie; culoare; par; coarne; uger;  Greutate medie :55-60kg F si kg M;   Precocitate :  Prolificitate :

Productivitate :l cu maxima de  l, si un procent de grasime situat intre %, cu maxima de %

ANGORA

Descriere:talie mica; culoare alba; principala productie este parul foarte fin din care se face MOHAIRUL; coarne prezente la ambele sexe; uger salb dezvoltat; rasa sensibila;

Greutate medie :kg F si kg M;   Precocitate :  Prolificitate :100% slaba 1 rareori 2 iezi

Productivitate :l cu maxima de  l, si un procent de grasime situat intre %, cu maxima de %

TOGGENBURG

Descriere:talie medie; culoare; par scurt sau mediu; coarne; uger;  Greutate medie :55kg F si kg M

Precocitate :  Prolificitate :  Productivitate :l cu maxima de  l, si un procent de 3,7% grasime 

INTRETINERE

EXTENSIV pe pasune

Planificarea si organizarea păsunatului
După o primă sarjă de păsunat primăvara, la care se adaugă cositul, însilozatul sau trecerea altor animale parcelele intră pe rând în repaus pentru refacerea ierbii. Caprele sunt lăsate mai multe săptămâni pe aceeasi păsune (30-45 zile) si mănâncă iarba precoce, scurtă apoi pe măsură ce iarba va creste parcelele se micsorează: de exemplu la 100 capre sunt necesare 10 ha în martie si numai 3 ha în aprilie.
Păsunatul poate fi făcut pe parcele evitându-se mai mult de 3 treceri pe aceiasi parcelă (păsunat rotativ) sau se poate păsuna timp de 70 zile pe aceeasi păsune (păsunat continuu).

Este greu de apreciat numărul de capre la hectar pentru o anumită perioadă, aceasta depinzând de tipul de sol, fertilizare , climat.

În perioada de crestere maximă a ierbii, încărcătura pe păsune variază între 20-40 capre /ha. Decizia în estimare este dată de datele oferite în urma măsurării ierbii si aspectului covorului vegetal. În general pe păsuni naturale (preerii) sau artificiale se practică următoarea încărcătură:

-păsuni cu un potential foarte mare, fertilizate cu azot, 50-100 unităti la ha primăvara: 15 capre/ha când iarba este mică si 35-45 capre /ha în timpul perioadei de crestere masivă a ierbii (aprilie- mai);

-păsuni de pe terenuri slabe sau fertilizate putin: 8-10 capre/ha la început si 25 capre/ha în apogeul păsunatului.

Trecerea de la stabulatie la păsune cu respectarea tranzitiei alimentare

Iesirea la păsune după perioada de stabulatie reprezintă pentru capre o dublă bulversare: schimbarea habitatului si schimbarea regimului alimentar.

Trecerea de la un regim hibernal pe bază de furaje uscate (80-90% substantă uscată) la iarba foarte apoasă (85% apă), bogată în azot solubil, determină o schimbarea a florei ruminale. Pentru adaptarea florei ruminale este necesară integrarea progresivă a noii ratii. Astfel, o tranzitie prea rapidă conduce la o accelerare a tranzitului digestiv si cresterea riscurilor sanitare (diaree, tetania de ierbă).

În prima zi caprele nu vor păsuna decât câteva ore în mijlocul zilei, apoi ziua întreagă si abia mai târziu si noaptea. Caprele sunt sensibile la umiditate dar nu sunt sensibile la frig uscat, în măsura în care pot dispune de un refugiu pentru apărarea împotriva ploii.

Iarba tânără de pe păsune, bogată în apă, azot si potasiu este săracă în celuloză si magneziu; tranzitul digestiv este accelerat limitând absorbtia magneziului în intestin. Solutia ar fi de a se administra complementar furaje grosiere la jgheab.

O bună tranzitie alimentară durează aproximativ 3 săptămâni, timp în care papilele si populatia microbiană din rumen se adaptează noilor conditii de alimentatie.

Aceeasi recomandare este valabilă si când caprele sunt scoase la păsune mai târziu. Se va creste progresiv ratia de masă verde: în prima săptămână o treime iarbă si două treimi din ratia veche, în a doua săptămână ratii egale, în a treia săptămână două treimi masă verde si o treime ratia veche.  

 SEMIINTENSIV-IITENSIV-intretinerea se realizeaza in adaposturi prevazute cu distribuitor automat de furaje, care alimenteaza caprele de 4 ori /zi la orele 9, 11, 14 si 19

MULSUL mecanizat la conducta cu tanc de racire a laptelui

FURAJE

In general caprele nu sunt pretentioase la furajare in alimentatia lor intrand o gama variata de furaje asigurand un grad ridicat de valorificare ale acestora

FURAJE GROSIERE: fanuri

FURAJE SUCULENTE: iarba, frunze, lucerna, trifoi,

CONCENTRATELE: porumb, grau, orz, secara, mazare furajera, reprezentate fie ca amestecuri de graunte sau brichete furajere

APA: la discretie

REPRODUCTIE

Comportamentul

În zonele tropicale şi subtropicale, unde vegetaţia se găseşte din abundenţă, estrul (căldurile) se manifestă la capre pe tot parcursul anului. Nu acelaşi lucru se întâmplă în regiunile cu climă temperată, cum este şi cazul ţării noastre, unde activitatea de reproducţie se împarte în două sezoane strâns legate de durata zilei lumină. Sezonul principal este cel de toamnă, când lumina descreşte până la atingerea raportului de 1:1 între zi şi noapte, iar cel secundar este primăvara când lumina creşte ca durată pentru a ajunge la acelaşi raport.

Durata ciclului estral este de aproximativ 20-22 de zile la caprele din Europa şi mult mai variabilă, 18-24 zile, la cele din Africa. Ciclul scurt de 5-7 zile poate să apară (foarte rar) la tineret şi la caprele supraovulate în vederea producerii şi recoltării de embrioni..

Estrul sau căldurile propriu-zise se manifestă într-o perioadă de timp ce variază între 24 şi 72 ore (3 zile) la caprele mature. Principalele semne sunt: voce „plângăcioasă”; scade pofta de mâncare; scade drastic producţia de lapte; urinări frecvente; salt pe alte capre; se plimbă neliniştite prin ţarc şi caută o cale de a ajunge la ţap sau rămân lângă gardul despărţitor; mişcă viguros coada pentru a împrăştia hormonii produşi de tractusul reproductiv al căror principal rol este de a atrage ţapul; din vulva tumefiată (mărită în volum şi de culoare roşiatică) se scurge un lichid limpede care către sfârşitul estrului devine albicios şi mai opac. Ovulaţia are loc cu puţin timp înainte de sfârşitul estrului.

Pentru depistarea caprelor în călduri se poate utiliza un ţap încercător sau se poate recurge la un truc. Pregătim din timp o bucată de material absorbant cu care ştergem bine gâtul unui ţap pentru a imprima mirosul acestuia. Când presupunem că o capră ar fi în călduri îi asigurăm accesul într-un spaţiu în care plasăm materialul pregătit anterior (îl putem înfăşura în jurul unui copac). În cazul în care capra manifestă interes pentru mascul, ea va căuta materialul după miros şi va pufăi pe nări.

Comportamentul al ţapilor este strâns legat de cel al caprelor. Astfel, în afara sezonului de montă, libidoul şi calitatea spermei sunt mai reduse în timp ce prezenţa caprelor în călduri stimulează  ţapul care în scurt tip va fi gata să efectueze monta.

Comportamentul şi mirosul de ţap în timpul sezonului de montă este un alt aspect „notoriu ce caracterizează specia caprină. Mirosul este determinat în principal de urină şi glandele sebacee:

• când este stârnit (deranjat) ţapul urinează repetat stropindu-şi botul, gâtul şi membrele anterioare după care ridică capul, cască gura şi încreţeşte buzele şi nasul într-un „rânjet” specific;

• glandele sebacee situate la baza coarnelor sau a cozii, produc în timpul sezonului de montă o substanţă identificată ca fiind 6 trans nonenal cu miros foarte puternic. Aceste glande conţin feromoni al căror principal scop este de a-şi marca prezenţa şi de a induce estrul la capre. Mirosul de ţap nu va staţiona numai în adăpost ci “va pluti” în toată ferma, se va impregna în haine şi chiar în lemnul mobilierului sau al altor obiecte din casă, dacă aceasta este foarte apropiată de fermă.

În timpul sezonului de montă ţapii sunt foarte activi şi pot ataca persoanele cu care vin în contact. Un ţap adult poate lovi practic din orice poziţie (nu este nevoie de avânt), producând răni grave. Trebuie avut în vedere faptul că forţa loviturii este foarte mare mai ales dacă se ridică pe membrele posterioare, iar în cădere împinge cu toată greutatea corpului (100-130 kg). Mulţi crescători începători vor fi cu adevărat şocaţi când iedul jucăuş creşte rapid şi se transformă într-o „bestie” care va pune botul şi limba sub jetul de urină provenit de la femele sau va urina pe propria barbă şi membrele anterioare. Acesta este de fapt un comportament natural, dificil de acceptat de cei care vin în contact cu masculul. Se poate afirma că un ied mult îndrăgit pierde mulţi prieteni când depăşeşte acest stadiu.

De obicei, ţapii care montează într-o turmă sunt selectaţi după criterii ca: vârstă, mărime şi prezenţa coarnelor, pentru a le acorda tuturor şanse egale în luptele care vor apărea curând între ei. Un ţap poate fi utilizat restricţionat pentru reproducţie chiar înainte de vârsta de un an, distribuindu-i-se 10-12 capre. Un ţap matur poate monta peste 100 de capre pe an, prin montă naturală liberă şi mult mai multe prin însămânţare artificială.

La apropierea de o capră în călduri ţapul se orientează spre trenul posterior, miroase urina, după care se poziţionează oblic cu pieptul spre trenul anterior al caprei. Ţine capul şi gâtul drept sau îl întinde până la pământ, loveşte solul cu membrele anterioare, evidenţiază limba şi scoate sunete caracteristice. Rareori o loveşte.

Dacă capra acceptă, în scurt timp ţapul efectuează saltul şi monta propriu-zisă. Actul copulator are o durata de cca. 10 secunde. Un ţap adult poate efectua 10-15 monte/zi.

MONTA NATURALĂ

Pregătirea tapilor si caprelor în vederea campaniei de reproductie

TAPII - trebuie să fie în stare de întretinere foarte bună, realizată în urma unei alimentări suplimentată cantitativ si calitativ cu două luni înainte de începerea montei (sau colectarea de material seminal), altfel, în perioada de montă apetitul lor (libidoul) se diminuează.
Este necesară o examinare prealabilă a testiculelor prin palpare de către un specialist, pentru detectarea unor eventuale defecte, tare si eliminarea de la reproductie a tapilor respectivi sau folosirea lor pentru detectarea căldurilor la capre, după ce sunt castrati sau prevăzuti cu un sort abdominal (tapi încercători)
CAPRELE. Există o corelatie înte greutatea corporală si fertilitatea caprelor: o supralimentatie temporară înainte de montă dă rezultate bune.
IEDUTELE trebuie să aibă 50-60% din greutatea unei capre adulte (din rasa respectivă) pentru a fi date la montă, altfel cresterea lor este curmtă si întreaga viată a caprelor este compromisă.
Înainte cu trei săptămîni de începerea campaniei de reproductie este bine să se procedeze la o deparazitare a animalelor si să li se administreze un aport de vitamine A, D3, E.

Sezonalitatea reproductiei

Reproductia caprinelor este determinată de interactiunea genotip/ mediu (în spedial fotoperioadă-durata zilei, de asemenea si alimentatia, temperatura, factori sociali). Sezonul sexual al caprelor în zona noastră este septembrie-martie (în zile scurte) în restul timpului caprele fiind in anestru si anovulatie (în zile lungi).
Durata normală a ciclului la capră de 21 zile, este acompaniat de ovulatia care intervine la 30-36 ore după debutul estrului. La rasele sezoniere întoarcerea în ciclu (călduri) nu se produce decât în sezonul sexual.

DETECTAREA CALDURILOR: Comportamentul caprelor se modifică la intrarea în călduri: devin nervoase, se agită, behăie, îsi miscă frecvent coda, vulva se congestionează si se observă o scurgere de mucus, încalecă alte capre si acceptă să fie încălecate, apetitul alimentar scade, se imobilizează într-o postură caracteristică. Introducerea unui tap cu sort abdominal sau vasectomizat este cea mai bună metodă de detectare a caprelor în călduri cu conditia ca ele să fie imediat însemnate.

Tipuri de montă naturală
Metoda liberă, fără control este cea mai răspândită si constă în mentinerea în permanentă în turma de capre a unui număr de tapi, i se mai spune si metoda „în harem”.
Avantaje: se obtine un procent bun de fertilitate si este foarte comodă pentru crescători.
Numărul inconvenientelor este mai mare:

-dacă în turmă sunt si iedute, acestea vor fi montate chiar dacă sunt subponderale, (nu au 50-60% din greutatea de adultă) deoarece la 5-6 luni ele sunt practic active;
-sunt riscuri de consancvinizare (tapul îsi montează propriile fiice, mamă);
-imposibilitatea realizării unui program de ameliorare si selectie din lipsa împerecherilor dirijate;
-nu se va sti data montelor si deci, nici a fătărilor.
Monta liberă dar controlată: constă în lotizarea caprelor si repartizarea unui anumit tap la 20-25 capre identificate după numărul matricol; în acest caz iezii rezultati si crotaliati vor avea o origine precisă. Este o metodă foarte bună de reproductie dirijată care răspunde unui program de selectie si ameliorare, dar este greu de realizat, necesită spatiu pentru lotizarea animalelor, fortă de muncă. Se poate practica în sistemele intensive de crestere a caprelor, numai în stabulatie fiind excluse din sistemul extensiv sau semi-intensiv.
Monta la mână - constă în împerecherea separată a unui tap cu o capră; în acest fel se înregistrează exact nu doar numărul matricol dar si data montei si deci a fătării, permitând o mai bună organizare a muncii.

DESEZONAREA REPRODUCTIEI CAPRINELOR FĂRĂ TRATAMENTE HORMONALE

In Franta, livrarea laptelui către unitătile procesatoare are loc numai în perioada primăvară-vară, toamna fiind sezon mort pentru procesatori. Acestia din urmă însă au nevoie de materie primă (lapte) pe tot parcursul anului pentru eficientizarea activitătii lor si păstrarea fortei de muncă fapt pentru care sunt dispusi să ofere un pret mai bun pe litrul de lapte în extra sezon, care să-i stimuleze pe producători. La rândul lor, crescătorii de capre sunt obligati să producă lapte non stop , fara sa tina seama de sezonalitatea strictă, naturală a reproductiei caprinelor, care au sezonul de montă toamna. Rezolvarea problemei constă în desezonarea reproductiei. Acest lucru se poate realiza prin tratamente hormonale dar există si o metodă care nu foloseste aport hormonal . Stimularea secretiei interne proprii de hormoni se face prin controlul duratei luminii în adăpostul caprinelor .Fotoperiodismul este metoda care desezoneaza reproductia la capre.
Ce legătură există între lumină si reproductia la capre si tapi?
Referitor la capre, s-a constat că activitatea lor demarează când începe scăderea duratei zilei lumină, adică din iulie si se continuă din ce în ce mai intens odată cu descresterea duratei zilelor. Cele două curbe ale variatiei anuale a duratei zilei si căldurilor la capre evoluează în sens invers, căldurile caprelor demarând când fotoperioada diminuează toamna după zilele lungi din timpul verii; activitatea se întrerupe când incepe cresterea vertiginoasă a zilei lumină, adică primăvara. Acelasi fenomen are loc si la tapi: activitatea are evolutie inversă fată de durata zilei, tapii având un libidou crescut si o productie maximă spermatică de bună calitate toamna până la începutul sau chiar în mijocul iernii. Cauza este secretia de melatonină, hormonul care stimulează activitatea sexuală la toate mamiferele, secretie care are loc numai noaptea. Melatonina provine din transformarea enzimatică a aminoacidului triptofan ,se găseste în sânge si alte tesuturi sau fluide , inclusiv în lapte, fiind degradată în ficat si rinichi. Desi secretia ei are loc numai noaptea, eliberarea ei în sânge este intermitentă cu un vârf între orele 1-2 noaptea si altul între orele 5-6, nivelul ei în sânge variind între 50-150 pg/ml.
În cursul anului, primăvara când noptile sunt scurte secretia de melatonină este scăzută, iar toamna cantitatea de melatonină circulantă în sânge este mare durata secretiei fiind mai lungă ca si durata noptilor, fapt pentru care în acest sezon functia de reproductie este stimulată la maxim. O metodă de stimulare a reproductiei primăvara este tocmai suplimentarea cantitătii de melatonină prin implanturi artificiale, dar acesta fiind hormon, nu se foloseste pentru cresterea biologică a caprelor ci este înlocuit de alte metode de exemplu fotoperiodismul.
Controlul reproductiei prin fotoperiodism
Informatia fotoperiodică (lumină sau obscuritate) este captată de ochi prin retină, transmisă pe cale nervoasă până la glanda pineală (epifiză) care secretă hormonul melatonină. Prin intermediul hipotalamusului si al hipofizei, durata secretiei si deci cantitatea de melatonină secretată functie de lungimea noptii, influentează elaborarea de hormoni FSH si LH.
Bazat pe acestă constatare stiintifică, protocolul de desezonare a reproductiei prin lumină-întuneric, are următoarele etape:
1. Simularea zilelor lungi; zi lungă fiind considerată cea cu mai mult de 12 ore lumină. Între 15 martie si 1 octombrie se constituie perioada naturală de zile lungi cu maximum în ziua solstitiului din iunie-16 ore.
Până în 15 mai se actionează cu perioade luminoase (flesuri); s-a constatat că în cursul unei zile (24 ore) există o perioadă la care animalele sunt sensibile la lumină, numită fază fotosensibilă situată la 16-17 ore după răsărit (punctul de reper al ritmului circadian). Prima fractie luminoasă (fles) de aproximativ 3 ore este un răsărit artificial si are loc pe la orele 5-6 prin aprinderea luminii artificiale până la orele 8-9 când lumina naturală devine destul de puternică.
A doua fractie luminoasă (fles) începe la 16 ore după prima, în acest caz la orele 21-22 si durează 2 ore. Această simulare a zilelor lungi va avea loc timp de 75 de zile (decembrie, ienuarie, februarie). Între cele două flesuri luminoase caprele pot sta la lumină sau obsuritate, neavând nici o consecintă asupra animalului.
2. Stimularea zilelor scurte :notiunea de zi scurtă implică o perioadă de lumină de mai putin de 12 ore din 24. Cea mai scurtă zi este la solstitiul de iarnă pe 22 decembrie cu 8 ore de lumină din 24; se poate considera că între 1 octombrie si 15 martie sunt zilele scurte naturale. Realizarea artificială practică a perioadei de zi scurtă implică 2 variante:
a) dacă tratamentul luminos se termină înainte de 15 martie (de exemplu are loc în decembrie-ianuarie până la 15 februarie ) se vor întretine în continuare caprele în adăpost sau afară la lumină naturală care până pe 15 martie este de zi scurtă.
b) dacă s-a început tratamentul fotoperiodic cu zi lungă mai târziu si se termină după 15 martie atunci este necesară simularea artificială a zilelor scurte prin crearea obscuritătii adăpostului, nelăsând caprele să stea în lumină decât 8-10 ore pe zi. Acest lucru se realizează prin astupatrea ferestrelor si lucarnelor cu folie de plastic.
Deschiderea ferestrelor si usilor trebuie să aibă loc între 7-16 sau 8-17, în rest adăpostul rămâne în obscuritate timp de 70-90 zile (15 martie-1 iunie). Dacă se respectă programul alternantei lumină-întuneric, caprele pot fi mulse sau scoase la păsune în periada de lumină. Acelasi tratament cu fotoperioada se aplică si tapilor pentru stimularea libidoului si a productiei spermatice. Tapii trebuie tinuti în boxă separată dar în acelasi adăpost cu caprele, intrvenind astfel la inducerea ovulatiei si prin efectul mascul.

După terminarea tratamentului fotoperiodic caprele sunt inseminate artificial sau montate natural la sfârsitul lunii mai începutul lunii iunie, cuspermă congelată sau cu tapii care au suportat acelasi tratament. Caprele care se întorc în estru sunt montate cu tapi după 21 de zile de la prima montă. Tapii pot fi folositi si pentru colectare de spermă în vederea refrigerării sau congelării.

Aplicând si respectând strict protocolul metodei de desezonare a reproductiei prin fotoperiodism, caprele vor făta la sfârsitul lui octombrie- începutul lui noiembrie. Alimentând artificial iezii, caprele se pot mulge iar laptele se livreaza începând din 15 noiembrie.

Nu toate caprele vor răspunde la tratamentul fotoperiodic si vor făta toamna; de aceea se va împărti turma de capre în 2 grupuri: unul cu capre ce vor făta primăvara (montate în octombrie -noiembrie) si alt grup cu capre care vor făta în octombrie-noiembrie (montate în mai-iunie).

Animalele rezultate în urma încrucisării beneficiază de un potential genetic superior rasei locale. În conditii de mediu favorabil, încrucisarea permite accelerarea progresului genetic.
La realizarea unui program de ameliorare trebuie să se tină cont de faptul că nu toate caracteristicile se transmit (heritabilitate) în mod egal la descendenti si de faptul că pot exista si corelatii negative între caractere. De exemplu: între cantitatea de lapte si compozitia lui există o corelatie negativă

SELECTIA IN TURMA consta în a retine în turma animalele care poseda caracteristicile dorite si eliminarea de la reproductie a animalelor purtatoare de tare (defecte);

SELECTIA DUPA ASCENDENTA se realizeaza pentru reproducatori, dupa performantele pe care le-au avut parintii lor;

SELECTIA DUPA DESCENDENTA consta în alegerea masculilor pentru reproductie, dupa performantele obtinute de produsii lor.

INCRUCISAREA DE ABSORBTIEreprezintă înlocuirea unei rase A cu rasa B utilizând, generatie după ganeratie doar genitori (masculi) din rara B (amelioratoare). Se consideră că absorbtia a fost realizată după patru generatii (93,7 % gene din rasa B) sau cinci generatii (96,8%).

Încrucisarea de ameliorare a unui anumit caracter constă în utilizarea masculilor unei rase ameliorate asupra femelelor rasei locale; se introduc astfel gene favorabile. Când asupra unui grup de femele care au fost matisate se introduc masculi din rasa A locală, se cheamă că s-a efectuat o încrucisare de întoarcere.

INCRUCISARE SIMPLA SAU DE PRIMA GENERATIEÎncrucisare simplă sau de primă generatie (hibridare). Se efectuează doar o singură dată. Se obtine generati 1 de metisi sau hibrizi între rasa locală A si rasa amelioratoare B.

HIBRIDARE INTRE UNA SAU MAI MULTE RASE

CALENDAR

ACTIUNI ZOOTEHNICE SI SANITAR – VETERINARE

Pentru o bună desfăsurare a activitătii de crestere si întretinere a caprelor este necesară cunoasterea principalelor activităti zootehnice si sanitar- veterinare care trebuiesc urmărite si respectate în diferitele faze ale anului.

IANUARIE: se iau măsuri pentru campania de fătări la capre, se amenajează maternitatea cu boxele individuale, pentru caprele fătate cu iezi si boxe individuale separate pentru caprele gestante în ultimele zile dinaintea fătării. Se amenajează spatii ferite de curentii de aer si mai călduroase pentru iezii nou-născuti. Se face bonitarea iezilor născuti timpuriu, se face clasarea iezilor proveniti din inseminări artificiale cu material seminal de la tapi de rasă curată si cu performante deosebite si se retin iezii pentru îngrăsare. Din punct de vedere sanitar- veterinar se urnmăreste starea de curătenie a adăposturilor.

FEBRUARIE: se continuă urmărirea campaniei de fătări si bonitarea iezilor. Se fac dehelmintizări la câinii care vin în contact cu turma de capre, pentru combaterea echinococozei si cenurozei, de două ori pe an, stiut fiind faptul că acesti câini sunt intermediarii acestor boli parazitare care apar la caprine. Se efectuează tratamente de deparazitare internă (strongilatoză gastro-intestinală, moniezioză, si în mod obligatoriu contra fasciolozei) si podotehnie.

MARTIE: se continuă campania de fătări la capre si se crează conditii pentru cresterea iezilor. Se continuă bonitarea si clasarea iezilor. Crescătorii care doresc inseminări artificiale în contrasezon pentru obtinerea de fătări toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Ca actiune sanitar- veterinară ce se efectuează obligatoriu în această lună este vaccinarea profilactică anticărbunoasă.

APRILIE: se supraveghează fătările si se continuă bonitarea si clasarea iezilor. Se organizează stânele si se delimitează zonele de păsunat. Se acordă o îngrijire deosebită iezilor în scopul retinerii femelelor pentru reproductie. Crescătorii care doresc inseminări artificiale în contrasezon pentru obtinera de fătări toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Caprele se vor vaccina cu vaccinul antiagalactic. Se va continua dehelmintizarea pentru fascioloză  si moniezioză (la iezi). Se vor examina păsunile pentru identificarea parazitismului, în special cu Fasciola si se aplică tratamente si lucrări de asanare. De asemenea, câinii ciobănesti vor fi dehelmintizati pentru combaterea echinococozei si cenurozei.

MAI: Se bonitează întregul efectiv de tineret caprin femel si mascul născut în anul precedent, în vederea trecerii la turma de bază în acest an a animalelor bonitate. Crescătorii care doresc inseminări artificiale în contrasezon pentru obtinera de fătări toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Animalele sunt tratate pentru râie, prin îmbăieri profilactice sau prin injectarea de ivermectine. De asemenea se vor face tratamentele antiparazitare pentru dictiocauloză, strongilatoze gastro-intestinale si moniezioză.

IUNIE: se urmăreste starea de sănătate, apreciindu-se performantele zootehnice în vederea bonitării fenotipice si clasării lor înainte de a intra în stabulatie când se vor stabili si cârdurile pentru prăsilă. În această perioadă se urmăreste întărcarea iezilor si se organizează turme de iezi ce vor iesi la păsune. Se fac îmbăieri antiscabioase si tratamentele antiparazitare pentru dictiocauloză, strongilatoze gastro-intestinale si moniezioză.

IULIE: Se fac tratamente pentru dictiocauloză. Lucrari de podotehnie.

AUGUST: se pregăteste campania de montă, prin suplimentarea ratiei la tapi cu concentrate si administrarea de premixuri, precum si de ouă care au efect benefic asupra calitătii spermei. Se pregătesc adăposturile pentru fătările caprelor sincronizate în martie. Se întocmeste planul de montă  în cazul în care se doreste sincronizarea căldurilor si inseminarea artificială a caprelor cu material seminal congelat de la tapi locali sau cu spermă de la rase din import. Se stabileste numărul de tapi necesar pentru monta efectivului de capre.

SEPTEMBRIE: se încep actiunile de sincronizare si inducere a căldurilor la capre în functie de perioda în care crescătorul doreste să aibă grupate fătările. Se pregătesc adăposturile pentru fătările caprelor sincronizate în aprilie. Ca actiuni sanitar- veterinar de prevenire se execută vaccinarea anticărbunoasă si tratamentele generale antiscabioase, contra  monieziozei.

OCTOMBRIE: începe campania de montă naturală si se continuă sincronizările pentru inseminarea artificială a caprelor. Se pregătesc adăposturile pentru fătările caprelor sincronizate în mai. Se pregătesc adăposturile pentru perioada de stabulatie, se fac deratizări, dezinsectii si dezinfectii. Ca actiuni sanitar- veterinare de preventie se face vaccinarea anticărbunoasă si deparazitările înainte de perioada de stabulatie.

NOIEMBRIE: se continuă actiunea de inseminare artificială si montă naturală. Se organizează turmele de capre pentru iernat si perioada de stabulatie. Se izolează ferestrele, se completează geamurile astfel încât să se asigure adăposturi confortabile, fără curenti de aer. Lucrari de podotehnie.

DECEMBRIE: se fac verificări ale efectivelor de capre si se începe compartimentarea saivanelor, pregătindu-se pentru etapele următoare, respectiv boxe pentru caprele inseminate în august ce vor făta în cursul lunii ianuarie

TEHNICA AJUSTĂRII UNGHIILOR LA OVINE ŞI CAPRINE

Întocmai ca la om, unghiile ovinelor şi caprinelor au o creştere continuă şi din acest motiv trebuie tăiate periodic. Neglijarea acestui lucru poate duce la infirmitate şi la imposibilitatea animalelor de se deplasa şi de a se hrăni.

Viteza de creştere a unghiilor este diferită şi influenţează direct durata dintre două ajustări. Astfel, la oile şi caprele întreţinute pe o pardoseală moale (pământ, nisip etc.) verificarea copitelor se face mai des decât la cele care păşunează pe terenuri accidentate şi pietroase. Pe de alta parte regimul alimentar influenţează calitatea cornului, iar unghiile de culoare închisă sunt mai rezistente. Datorită multitudinii factorilor de influenţă, verificarea copitelor se face după un interval de timp stabilit de crescător, în funcţie de rasa animalelor şi de condiţiile de hrănire şi întreţinere existente în fermă. În mod obişnuit această acţiune se efectuează periodic, la un interval de 3-5 luni. La capre, creşterea unghiilor poate fi controlată, într-o oarecare măsură, prin aducerea unor bolovani mari în padoc. Acestea se vor căţăra frecvent (le place la înălţime) ceea ce v-a duce la tocirea copitelor în contact cu suprafaţa abrazivă a pietrei.

Uneltele necesare pot fi achiziţionate din magazinele de specialitate şi sunt reprezentate de: cuţit bine ascuţit, cu unul sau două margini tăioase; cleşte acţionat manual sau pneumatic; pilă sau disc abraziv, (pentru o curăţire superficială sau finisare); perie aspră; mănuşi din piele pentru protecţia mâinilor împotriva tăieturilor. Alegerea materialelor necesare se face uşor prin consultarea unor cataloage de specialitate elaborate de către firmele care comercializează aceste produse.

Dacă caprele sunt docile, iar operatorul este destul de robust pentru a le contenţiona, ajustarea unghiilor se desfăşoară fără probleme şi poate fi efectuată de o singură persoană. În caz contrar, este nevoie de încă o persoană care să ajute la imobilizare sau de echipament pentru limitarea mişcării animalelor.

Modul de lucru presupune parcurgerea următoarelor etape:

• După ce animalul a fost prins se adoptă o poziţie ca cea prezentată în figura alăturată. Operatorul va sta cu spatele spre trenul anterior al animalului şi cu picioarele de o parte şi de alta a corpului caprei astfel încât să poată controla, prin presare cu genunchii, mişcările acesteia. Cu mâna stângă va ridica şi va ţine membrul posterior, mâna dreaptă fiind utilizată pentru mânuirea uneltelor. Faţă de ovine, caprele sunt mult mai agile, mai sperioase şi pot reacţiona violent ceea ce face, ca în anumite situaţii, această operaţie să devină un calvar. Pentru a evita accidentarea caprei şi a muncitorului se va apuca ferm membrul animalului astfel încât acesta să nu poată fi împins în spate şi să lovească mâna în care se ţine cuţitul sau cleştele. Datorită temperamentului vioi al acestor animale mulţi crescători preferă folosirea cleştelui în schimbul cuţitului care poate provoca tăieturi adânci atunci când mişcările caprei sunt greu de controlat.

  La membrele la anterioare se adoptă poziţia ghemuit lângă corpul animalului cu aducerea piciorului acestuia până deasupra genunchilor operatorului pentru a lucra mai uşor.

Contenţia ovinelor se face în poziţia şezând sau în decubit dorsal toate membrele rămânând libere la dispoziţia celui care efectuează ajustarea.

• În etapa a doua se va curăţa interiorul unghiei de bălegar sau de pământ cu vârful cuţitului sau al cleştelui şi cu o perie aspră. Dacă toaleta ongloanelor nu s-a efectuat de mult timp cornul copitei poate creşte astfel încât să acopere cavitatea formată unde s-a strâns murdăria, creând condiţii pentru apariţia necrobacilozei. Această afecţiune mai apare în situaţia în care unghiile cresc şi nu se îndoaie formând un gol mare în interior unde se va tasa pământ şi bălegar.

• Pasul următor îl reprezintă îndepărtarea prin tăiere a cornului copitei crescut în exces. Se va acorda deosebită atenţie unghiului de tăiere astfel încât suprafaţa unghiei să îi permită animalului că calce uniform pe un teren plan. Pentru a verifica acest lucru se lasă jos, din când în când, membrul la care se lucrează şi se apreciază dacă acesta calcă corect şi dacă ajustarea a fost făcută uniform.

Uneori cornul poate fi foarte tare. În acest caz, este indicată utilizarea uneltelor cu mâner, adică a cleştilor, asupra cărora se poate exercita mai multă forţă “controlată” decât asupra cuţitului. Unghiile prea deformate sau prea tari se taie pe o porţiune mai mică operaţiunea reluându-se după câteva zile. Copitele sunt mai moi dacă animalele s-au plimbat prin iarbă umedă anterior ajustării.

Cele mai multe greşeli au loc la ajustarea vârfului unghiei. Dacă cavitatea din interiorul cornului este mai mare într-o parte operatorul este tentat să taie mai mult pentru a o elimina făcând mai dificilă menţinerea la nivel a ambelor părţi. Ajustarea călcâiului se face mai uşor.

• Pasul final este netezirea cornului cu ajutorul pilei abrazive. În acest scop poate fi utilizat cu succes un aparat tip flex pe a cărei suprafaţă mobilă poate fi aplicat un disc abraziv. Se va finisa până când, prin porţiunea albă a copitei, se poate zări un ţesut de culoare roz. Aceasta e vascularizat şi dacă este tăiat se produc hemoragii.

Forma unghiei şi modul în care calcă un ied sau un miel de câteva săptămâni reprezintă modelul ideal după care operatorul se poate ghida, atât la ajustare cât şi la finisare.

Orice greşeală se va manifesta în scut timp prin apariţia defectelor de aplomb care, prin stresul produs, va afecta producţia obţinută indiferent de natura ei (lână, lapte sau carne).

  Contenţia ovinelor

 

Tehnici de castrare la berbeci şi ţapi

Castrarea este o acţiune care se aplică la vârste diferite în funcţie de opţiunea crescătorului şi destinaţia masculilor: îngrăşare sau reproducţie.

Tineretul mascul destinat îngrăşării este castrat în perioada de alăptare, imediat după ce testiculele au coborât în scrot, pentru a reduce efectele negative asupra sănătăţii şi implicit asupra sporului mediu zilnic. Cu cât acţiunea se desfăşoară mai târziu cu atât stresul este mai mare şi creşte riscul îmbolnăvirii animalului. Prin castrarea masculilor destinaţi îngrăşării productivitatea muncii creşte nefiind necesară constituirea unor turme separate. Sunt însă şi crescători care păstrează masculii necastraţi pe considerentul că aceştia cresc mai repede sub stimulent hormonal (nivel ridicat de testosteron). În acest caz, castrarea trebuie efectuată anterior sacrificării pentru a evita “mirosul şi gustul neplăcut” al cărnii.

Ţapii şi berbecii destinaţi reproducţiei vor fi castraţi după reformare, anterior perioadei de recondiţionare.

Indiferent de metoda utilizată este necesară vaccinarea contra tetanusului.

.

1. CASTRAREA CHIRURGICALĂ

 

Iedul este contenţionat de membrele posterioare astfel încât spatele animalului să se afle sprijinit pe pieptul celui care îl ţine. Se face o incizie a scrotului, cu un bisturiu ascuţit, se pun în evidenţă testiculele şi se smulg fără a tăia cordoanele testiculare. Pe rană se aplică un antiseptic.

La masculii adulţi vasele sanguine au un diametru mai mare şi nu pot fi smulse fără a provoca hemoragii grave. Pentru a evita astfel de probleme se folosesc pense hemostatice cu care se strânge, timp de câteva minute, fiecare cordon testicular, anterior tăierii lui. Animalele castrate se introduc într-un ţarc curat şi vor fi atent supravegheate în primele zile pentru a preveni apariţia infecţiilor.

În SUA, ţapii în vârstă de până la o lună sunt castraţi chirurgical fără anestezie. În Anglia, legea stipulează că la tineretul ovin şi caprin în vârstă de peste 2 luni, operaţia de castrare se efectuează numai de către medicul veterinar, după anestezia animalului.

2. CASTRAREA CU AJUTORUL CLEŞTILOR  

Se poate utiliza un cleşte special destinat acestui scop (ex. Burdizzo), de forme diferite, cu ajutorul căruia se strivesc cordoanele testiculare.

Dacă testiculele au coborât în scrot, se strânge puternic cleştele la baza scrotului imediat sub joncţiunea acestuia cu corpul unde există o zonă mai îngustă. Fiecare cordon testicular v-a fi strâns separat.

Testiculele se atrofiază în aproximativ 30-40 de zile după desfăşurarea acţiunii. Nu se provoacă răni deschise care să atragă muştele însă strivirea poate fi incompletă şi unul sau ambele cordoane să rămână funcţionale. Metoda este recomandată în cazul fătărilor târzii când temperatura mediului înconjurător este mai ridicată. Stresul este minim, creşterea este influenţată foarte puţin şi se elimină riscul apariţiei infecţiilor. 

3. CASTRAREA CU AJUTORUL INELELOR DE CAUCIUC

  Inelele elastice din cauciuc pot fi folosite la castrarea masculilor începând cu vârsta de cel puţin 10 zile.

După ce ne asigurăm că ambele testicule se simt la palpare se aplică un inel de cauciuc, la baza scrotului, cu ajutorul unui cleşte special. Inelul are un diametru mai mic decât circumferinţa scrotului şi va efectua o stază puternică asupra cordoanelor spermatice şi arteriale. Testiculele se usucă în 20-30 zile. Nu au loc hemoragii şi riscul infecţiilor este redus. Când apar infecţii, se intervine săptămânal cu iodură de potasiu aplicată local. În cazurile mai grave se administrează antibiotice.

Cleşte pentru aplicarea inelelor de cauciuc

 Inelele de cauciuc pot fi utilizate şi pentru a induce criptohidia. Pe baza mai multor studii efectuate în Australia s-a demonstrat că masculii tineri sterilizaţi cu ajutorul inelului de cauciuc se dezvoltă mai rapid, depun mai puţină grăsime şi mai mult ţesut muscular, decât masculii castraţi sau necastraţi.

Procedeul constă în împingerea testiculelor înapoi în organism prin orificiile inghinale şi aplicarea unui inel de cauciuc la baza scrotului pentru a le împiedica să coboare în pungile testiculare. Temperatura constantă a corpului are efect negativ asupra maturării spermatozoizilor şi induce sterilitatea parţială sau totală. După efectuarea acestei acţiuni testiculele produc încă hormonii care au ca efect creşterea sporului mediu zilnic şi a cantităţii de carne în carcasă. Activitatea este însă redusă sau inexistentă.

Metoda se aplică la vârsta de aproximativ o lună, animalul numindu-se criptorhid (testicule ascunse).

Nu se recomandă a fi utilizată pentru producerea de masculi încercători. După o perioadă mai mare de timp, în testiculele reţinute, unele din celulele lui Sertoli se pot transforma în tumori care produc cantităţi reduse de estrogeni şi induc apariţia unor caractere feminine. 

Indiferent de metoda de castrare aleasă acţiunea este motivată prin creşterea calităţii cărnii care poate fi valorificată la preţuri mai mari atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă.

 RETETE

Preparatele din lapte de capra sunt foarte valoroase avand o mare cautare si fiind foarte apreciate in Europa dar la noi in tara acestea nu au vanzare nefiind o educatie gastronomica si traditie in consumul produselor din lapte de capra.

TEHNOLOGIA DE FABRICATIE A BRANZEI DIN PASTA LACTICA

In Franta majoritatea brânzeturilor de capră sunt fabricate pe baza unei “paste lactice” si consumate din prima zi de fabricatie si până după mai mult de o lună de maturare. Brânzeturile de ferma sunt fabricate din lapte nefiert, un lapte de calitate trebuind să îndeplinească următoarele conditii :
- nu trebuie să contină impurităti vizibile
- nu trebuie să prezinte miros si gust anormal
- aciditatea să fie apropiată sau usor superioară laptelui din momentul mulsului, 18o Torner (Dornic)
- nu trebuie să contină antibiotice, antiseptice, produse de curătat
- nu trebuie să contină germeni patogeni

ETAPELE tehnologiei de fabricatie a brânzei din pastă lactică

FILTRAREA si determinarea aciditătii laptelui (prin titrare cu biuretă)
COAGULAREA, adică închegarea laptelui. Se ia temperatura laptelui care trebuie să fie 20-24oC ; se adaugă zer (lactoser) 2-3%, se adaugă cheagul în cantitate de 0,6-0,8ml la 10 litri lapte (cu 520 mg chimozină ) cu o seringă sau eprubetă; se amestecă laptele; se mentin vasele cu lapte pentru închegare la 18-23oC timp mediu de 24ore (12-36 ore), notându-se ora când s-a adăugat cheagul.
MODELAREA, se verifică laptele prins care trebuie să fie tare, neted si dezlipit de marginile recipientului, iar dacă este moale se fac 2-3 tăieturi cu cutitul si se mai lasă 1-3ore. Se face analiza aciditătii zerului care trebuie să fie 50-65o T. Pentru modelarea pastei sunt necesare forme speciale, adică niste cutii din plastic cu perforatii dese dar mici atât pe fund cât si pe pereti. Se ia laptele închegat cu polonicul, foarte usor ca să nu se sfărâme prea mult si se umplu aceste forme; se păstrează 20% din lapte pentru adăugarea lui ulterioară, asa încât brânza rezultată să aibă gramajul dorit. După 2-3ore de scurgere se adaugă în forme si cantitatea oprită.
SCURGEREA SI SARAREA brânzei: formele cu lapte închegat se tin la scurs pe o masă de inox timp de 12-24 ore, la temperatura de 18-23oC. După primele 6-7 ore de scurgere pasta se sărează, apoi se întoarce în formă si se sărează din nou. Sărarea se efectuează cu scopul conservării brânzei , formării crustei, si definitivării gustului, doza de sare fiind de 1-2gr. la 100 grame cas.
ÎNTARIREA SI USCAREA brânzei au ca scop completarea scurgerii zerului, stabilizarea brânzei si buna implantare a florei de maturare. Întărirea brânzei are loc la temperatura de 16-18oC si umiditatea de 70-80% (în functie de flora dorită), timp de 18-24 ore. Pentru întărire, se scot bucătile de brânză din forme, se asează pe un grătar în sala de fabricatie si se sărează fată de deasupra. Uscarea este de preferat să se facă într-o încăpere specială, uscată, prevăzută cu ventilator, cu temperatura de 12-16oC, umiditatea 70-85%, timp de 24 ore în medie (între 1-3 zile). Se cântăreste brânza înainte si după uscare :după tipul de brânză, se pierde în greutate cam 10-25%. În timpul uscării se întorc calupurile de brânza zilnic
MATURAREA: se pun grătarele cu bucătile de brânză într-o încăpere aerisită, dar umedă, ca să se dezvolte o flora de suprafata (uneori se introduc chiar mucegaiuri sau levuri).Temperatura camerei de maturare trebuie să fie constantă (8-12oC), umiditatea 80-85% sau chiar 90%, depinzând de flora ce trebuie să se dezvolte. În timpul maturării se întorc bucătile de brânză la 2-3 zile ; durata maturării (1 săptămână –1 luna) depinde de stadiul la care se va consuma brânza, si anume : proaspătă, semiuscată sau uscată.

 
[Home]
[Despre Yahoo Messenger]
[Afaceri Agricole]
[Idei de afaceri]
[Ponturi]
[Afaceri de Succes]
[Afaceri online]
[Afaceri]
[Bani de buzunar]
[Dictionare]
[Contracte]
[Francize]
[Web]
[Comert Electronic]
[Produse Calivita]
[Boli Afectiuni]
[Marturi]
[Articole Calivita]
[Scnetromania.com/gratuit]
[Contact]

Google
www  www.profituri.ro
[Home] [Calivita] [Francize] [Web] [Comert Electronic] [Afaceri] [Afaceri Agricole] [Dictionare] [Amway]

COPYRIGHT  © 2006 - 2010  Toate drepturile rezervate.