|
|
|
Cresterea pasarilor Cresterea pasarilor se ocupa in primul rand cu cresterea si exploatarea raselor de gaini, curci, bibilici, gaste si rate.
Cresterea pasarilor necesita cunostinte variate,din
urmatoarele considerate:numarul mare de speciicu particularitati biologice
de crestere si de intretinere foarte diferite unele de altele;caracterul
complex al productiilor si in special al productiilor de oua;metabolismul
foarte intens.care face ca pasarile sa reactioneze deosebit de repede la cea
mai neinsemnata modificare a conditiilor de viata;modul de reproductie
caracteristic.intreaga dezvoltare embrionara fiind sub conducerea
nemijlocita a omului;gradul inalt de climatizare,mecanizare si automatizare
a adaposturilor,astfel incatpasarile sunt sustrase aproape integral de sub
influenta conditiilor de mediu natural.
In cresterea pasarilor pot fii practicate tehnologii de
intretinere foarte variate mai ales prin gradul in care realizeaza
satisfacerea cerintelor pasarilor fata de conditiile de intretinere si prin
masura in care corespund cerintelor de ordin economic.
Numeroasele tehnologii de intretinere a pasarilor in
perioada de crestere sau exploatare pot fii grupate in 3 sisteme:
-sistemul extensiv:
-sistemul semiintensiv;
-sistemul intensiv industrial.
In general.se considera ca sistemul de intretinere este cu
atat mai intensiv,cu cat,acoperind mai complet si mai economic cerintele
pasarilor,permite realizarea pe unitatea de suprafata in adapost,de
productie mai mari cu volum mai redes de munca si cu un cost mai
mic.sistemele de intretinere pot fii caracterizate mai ales prin
urmatoarele:intretinere pasarilor se face in libertate la sistemele
extensive,in semilibertate la sistemele semiintensive si in captivitate la
sistemele intensive industriale.
Productia de oua
Oul
de gaina este pentru om unul dintre cele mai pretentioase alimente,datorita
valorilii lui nutritive ridicate.Dintre toate alimentele,numai ouale si
laptele sunt considerate alimente complete deoarece,contin in proportii
necesare,toti principii nutritivi(glucide,lipide,proteine,saruri
minerale,apa).
Factorii care
influentiaza productia de oua
Dintre factorii de natura
ereditara(interni),care influenteaza productia de oua atat numeric cat si
calitativ, amintim:specia, rasa, individualitatea, varsta, precocitatea,
conditiile de adapostire, starea de sanatate, densitatea, comportamentul,
microclimatul.
Productia de oua individuala variaza intre limite foarte
largi, fiind determinata partial de functionarea aparatului reproducator de
mediu, sub control neurohormonal si puternic influentata de conditiile de
mediu exterior. In afara insa
de acestea, productia numerica de oua mai este influentata direct sau
indirect si de o serie de alti factori. Specia:volumul
productiei de oua este diferit la fiecare specie de pasari.Astfel, la gaini,
productia de oua este mare, ajungand la unii hibirizi industriali pana la
250-270 bucatioua, in timp de 13-14 luni de exploatare.La curci productia de
oua dintr-o perioada de ouat este in medie de 80-90 oua.La rate, productia
de oua este foarte variata, la unele rase fiind foarte mare, ceea ce duce la
o productie mare apropiata de a gainilor 180-220 oua.La gaste perioada de
ouat este scurta si productia variaza intre 20-80 oua. Rasa:determina
variatii ale productiei de oua in cadrul aceleiasi specii in limite foarte
largi.Astfel, la gaini productia de oau variaza in functie de rasa de la 120
oua la rasele grele, pana la 225-260 oua pe an la rasele specializate pentru
productia de oua.La rate, de asemenea, productia de oua este foarte mult
influentata de rasa.La curci si gaste, productia de oua este mai putin
diferentiata de rase, aceste specii fiind selectionate si crescute, mai mult
in directia productiei de carne.
Individul:din analiza individuala a productiei de oua se desprinde
faptul ca, in cadrul unui lot de pasari, se disting indivizi cu productii
scazute, medii sau ridicate.In special la gaini si rate, deseori se
intalnesc indivizi care au o productie de oua cu mult peste media
celorlalti.La rasele neameliorate, variabilitatea productiei de oua de la
individ este foarte mare, lucru care influenteaza negativ productia. Varsta:influenteaza
foarte mult productia de oua.Astfel, la gaini, productia maxima de oua se
obtine de obicei in primul an de ouat.a curci, ce mai mare productie de oua
se obtine in primul an de ouat.In al doile an, productia scade treptat.a
rate, productia de oua creste in al doile an si dupa aceasta varsta scade.La
gaste, productia de oua creste de obicei pana in al treilea an, dupa care
incepe sa scada.
Precocitatea ouatului:prin precocitatea ouatului sau precocitatea
sexuala intelegem periaoda de timp scursa de la scloziune pana la producerea
primului ou.Cu cat puicutele de inlocuire din rasele usoare, incep sa oua
mai devreme, dar nu inainte de varsta de 12-13 saptamani, cu atat productia
de oua va fi mai mare.La gaste, ouatul incepe dua varsta de 8-10 luni, iar
la curci dupa varsta de 7-10 luni, in functie de rasa.
Instinctul de clocit:la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat,
productia de oua inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire,
ouatul incepe cu o intarziere care variaza intre 1-20 zile.La rasele de
gaini usoare, specializate pe productia de oua, instinctul de clocit este
foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de haini mixte sau
grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate.La curci si
la gaste, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate..Ratele
in general nu cad closti.
Naparlirea: acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau
chiar intreruperea productiei de oua.Gainile prezinta o mare variabilitate
in ceea ce priveste timpul cand incep sa naparleasca si cat dureaza acest
proces.Astfel gainile slab ouatoare, incep naparlirea mai devreme si dureaza
5-6 luni.Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si
procesele dureaza 3-4 luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep
naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8 saptamani.Indiferent cand incep
naparlirea, se termina de obicei in ianuarei- ferbuarie.
Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar
determinant, in realizarea unei productii de oua corespunzatoare
potentialului productiv al fiecarei specii si rase.Cercetarile efectuate au
stabilit pe fiecare specie si categorie in aprte, cerintele in substane
nutritive, fapt care a dus la realizarea unor retete furajere adecvate.S-a
observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie
superiaoara de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a
productiei.De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de
furaje corespunzator, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa
poate duce chiar la incetarea ouatului.
Conditiile de adapostire:adapostul, mai ales in sistemul de crestere
intensiv industrial, trebuie sa asigure un microclimat
corespunzator(temperatura, umiditate, schimb de aer, program de lumina etc)
Starea de sanatate:de asemena
influenteaza productia de oua si este bine cunoscut ca starea maladiva duce
la scaderea si chiar incepatarea ouatului.
Sisteme de exploatare a pasarilor
pentru productia de oua
In cresterea pasarilor pot fi
practicate un numar foarte mare de tehnologii care,indiferent daca se refera
la o spesau la alta ,la o productie sau la alta,de calitate sau alta,pot fi
caracterizateprin nivelul la care satisfac cerintele pasarilor fata de
conditiile de viata,prin modul cum realizeaza optimizarea diferitelor
conditii de intretinere si prin masura in care raspund cerintelor economice.
In general,se considera ca sistemul de intretinere a
pasarilor este cu atat mai intensiv cu cat pentru 1m² de suprafata
construita se realizeaza productii mai mari si la un pretde cost mai scazut.
Din acest punct de vedere,sistemele de intretinere pot fi
caracterizate mai ales prin urmatoarele :intretinerea pasarilor se face in
libertate la sistemele extensive,in semiliberate la sistemele semiintensive
si in captivitate la sistemele intensive.
Sistemul extensiv
Sistemul extensiv:de intretinere consta in punerea la
dispozitia pasarilor a suprafetelor de teren, campuri, lucerniere, pajisti
sau ape, in functie de specie.Acest sistem este specific gospodariilor
individuale, cand puii obtinuti prin clocitul natural se cresc cu ajutorul
clostilor in libertate, folosindu-se drept closti gaini sau curci.Este
indicat ca, in organizarea acestei munci, sa fie asezate mai multe closti
odata pe oua, care sa scoata puii in aceasi zi, dand posibilitatea
regruparii puilor la mai multe closti, pentru ca o parte din ele sa fie
folosite pentru productia de oua.
La o gaina closca se pot reaprtiza pentru crestere 15-25
pui, in finctie de marimea ei si de sezon, mai putini iarna si mai multi
vara; unei curci pot fi repartizati cate 25-40 pui, iar la o gasca se pot
repartiza pentru crestere cate 15 boboci.Aceasa repartizare se face in ziua
ecloziunii,seara,pt ca,a doua zi,closca respectiva sa aiba nr fixat de pui
spre a se obisnui de la inceput cu ei.Pentru cresterea puilor de catre
closti,care nu au ajuns cu clocitul pana la ecloziune,repartizarea se face
dupa 5-15 zile de clocit.In acest scop se ridica 2/3 di oua si in cursul
noptii puii se introduc in numar 2-3 sub closca,urmarindu-se cum se comporta
cu ei;in cazul cand ii primeste restul puilor,se introduce dimineata sub
aripi in timp ce closca sta pe cuibar.
Sistemul semiintensiv
Sistemul
semiintensiv:acest sistem se recomandapt crescatoriile relativ mici la care
se doreste sa se combine avantajul unui adapost bun,care sa asigure
pasarilor conditi de cazare si de productie bune pe timpul iernii,cu
avantajele utilizarii,pe timpul verii,unor spatii inerbate. Cresterea
si intretinerea puilor
Cresterea puilor se face in puiernite fara a mai fii
folosite clostile.Inca de la incubator,se recomanda sa fie sortati pui dupa
dezvoltarea corporala,starea lor de voiciune si durata ecloziunii.
Ambalarea si transportul puilor de o zii se face in cutii de
carton cu capacitatea de 100 de pui;transportul se face cu
autocamionul,trenul sau avionul.
Pui se repartizeaza in puiernita dupa starea lor de
voiciune,ia durata de crestere depinde de anotimp.In general timpul necesar
este de 8 saptamani,timp in care puful se inlocuieste cu penajul juvenil,ce
apara corpul puilor de frig,permitand cresterea lor in incaperi
neincalzite.Cresterea in puiernite prezinta anumite avantaje:puii sunt
feriti de frig adaposturile pot fii curatate si dezinfectate usor,iar munca
ingrijitorilor poate fii organizata.Lucrarile ce se executa intro puiernita
sunt:
-pregatirea puiernitelor pentru intrarea in functiune;
-primirea si sortarea puilor;
-impartirea puilor pe loturi in compartimente; -ingrijirea
si hranire; -scoaterea
lor in solarii si padocuri;
-curatenia si dezinfectia periodica a
adaposturilor;
-bonitarea si trecerea puilor in adaposturile
de vara.
Durata de crestere a puilor in puiernite
depinde de specie,rasa si in special de sezon.Puii de gaina si de curca au
nevoie de intretinere mai indelungata(cel putin 2 luni)decat bobocii de rata
si gasca acestia din urma imbracandu-se cu penaj mult mai repede.
Formarea compartimentelor in puiernite este
dreptunghiulara sau patrata,pentru a asigura patrunderea luminii in mod
direct pe cel putin 1/3 din suprafata interioara.culoarul de servici
stabileste legatura intre compartimentele puiernitei.
Incalzirea cu sobe cu carbuni,sobe cotlon sau
sobe obisnuite nu constitue sistemul cel mai bun,deoarece aerul se viciaza
repede si prezinta pericol de incendiu.De aceea,acolo unde exista sursa de
curent electric se folosesc eleveuzele sau crescatoarele electrice,formate
din rezistente bine izolate,montate sub un reflector.Aparatele de incalzire
cu apa calda sunt formate din radiatoare,asezate orizontal la 0,25
cmdeasupra podelei sau din tevi incalzite,situate de-a lungul puiernitei.
Echilibrarea factorilor de
micro climat(fizici,chimici si biologici)duc la obtinerea unor rezultate
bune in cresterea puilor.
Asternutul de paie tocate,de
floarea-soarelui,se aseaza in strat de 5 cm si se primeneste periodic,in
special in locurile unde stationeaza puii mai mult,iar in restul puiernitei
o data pe saptamana.
Asternutul poate fii format din
talas sau turba,fiind contraindicat rumegusul de lemn,deoarece consumand din
el,puii pot suferii de impaslirea gusii si indigestie.
In zilele calduroase pui se
scot in padocuri,iar dupa varsta de o luna pt a se preveni aglomerarea lor
in colturile puiernitei,se aseaja stingii pentru dormit la o distanta mica
de podea.
La puii la care densitatea este
mare pe o suprafata mica si cei eclozionati toamna apar o serie de vici,cum
ar fii canibanismul(puii se ciugulesc pana la sangerare).In unele
crescatorii s-au putut combate viciile cu ajutorul hartiei rosii puse in
geamuri pentru a masca culoarea rosie a vaselor de sange superficiale de pe
pielea puilor,ce ii tenteaza la ciugulit.
O mare importanta se da supravegherii puilor cu
semne de boala,care se izoleaza si daca 24 de ore nu prezinta semne de
insanatosire se sacrifica.Ca masuri preventive se varuiesc zilnic peretii
puiernitelor pana la inaltimea de 1 metru si se iau masuri pentru
dezinfectia periodica,precum si pentru vaccinarea puilor.
Programul in puiernita se
desfasoara in felul urmator:dimineata se face controlul sanatatii
puilor,hranirea si adaparea,se controleaza temperatura din
puiernita,aerisirea,se face schimbarea asternutului reinnoirea
dezinfectantilor si dezinfectoare,precum si curatarea in padocuri.
In cursul zilei se face
hranirea si schimbarea apei incontinuare,controlul temperaturii si se scot
puii in padocuri,daca timpul permite.Seara,dupa hranire,se controleaza din
nou temperatura in adapost,se observa felul cum dorm puii si daca se urca pe
stinghii.Apoi se pregateste hrana pentru a doua zii si se preda puiernita
schimbului de noapte care va controla starea generala a puilor si
temperatura in puiernita.
Cresterea semiintensiva
Cresterea
semiintensiva a gainilor reprezinta o imbunatatire a cresterii
traditionale, pasarile fiind intretinute in hale de ouat sau cotete, harem
prevazute cu solarii si padocuri, prezentand o serie de avantaje:
-reducerea consumului de furaje concentrate,
prin utilizarea resurdelor naturale pe care le asigura o gospodarie;
-pastrarea unei bune stari de sanatate a
efectivelor, fara adaosuri importante de substante biologic-active, datorita
miscarii pasarilor in aer liber si in soare si datorita posibilitatii
acestora de a-si asigura o parte din viamine si saruri minerale, direct din
mediul natural in care traiesc;
-investitii relativ mici, constand in general
din modernizarea sptiilor existente;
-realizarea unei productii sustinute de oua si
ceea ce este important, de o excelenta caliatate, asa numitele “oua
taranesti”, care se bucura de o buna apreciere pe piata, datorica coloratiei
accentuate a galbenusului si gustului superior, comparativ cu al celor
obtinute pe cale industriala.
Pentru a-si moderniza crescatoria si a o face
semiintensiva, un crescator particular, trebuie sa tina seama de urmatoarele
aspecte:
-modernizarea adaposturilor existente;
-imbunatatirea tehnologiei de credtere;
-completarea ratiilor furajere.
Iarna,pentru fiecare kg de greutate vie este
necesar cel putin de 1m³ de aer proaspat pe ora.Temperatura din adapost
trebuie mentinuta cat mai aproape de nivelul optim 15-25ºC,la care productia
este maxima cu consumul cel mai redus de furaje.
Mentinerea gainilor in conditii nefavorabile
determina pe rand 4 fenomene.La aparitia conditiilor nefavorabile,se
micsoreaza mai intai greutatea oulor,apoi scade ritmul de ouat pana la
incetare,urmeaza scaderea treptata a grautatii corporala si de abia in final
pasarile incep sa naparleasca.Conditiile nefavorabile prin care
trec,toamna,gainile sunt scaderea naturala a zilei-lumina.Scaderea duratei
zilei-lumina determina o scadere a productiei de oua,pentru ca lumina este
primul dintre factorii care influenteaza ouatul.
Crescatorul care intentioneaza sa-si
modernizeze crescatoria in primul rand va trebui sa-si puna un bec electric
in adapost.In acest fel,atunci cand incepe sa se intunece afara,gainile se
retrag in adapost unde gasesc lumina,hrana si apa,caldura si aer curat.
Asa dar,pe jumatate din suprafata adapostului
se amenajeaja paturi de dormit,cu stinghii amplasate la 40 cm deasupra
pardoselii si la distanta de 35 cm intr-o o stinghie si alta.Sub pat se
formeaza astfel un spatiu in care se strag dejectiile pasarilor,care va fii
protejat de o plasa de sarma,care sa nu permita pasarilor sa patrunda in
aceasta zona.In cealalta jumatate a adapostului,spre usa de acces,se aseaja
un strat gros de paie(cca 20 cm),iar deasupra acestuia vor exista 2
jgheaburi pentru furaje si un jgheab pentru apa.Inaltimea hranitorilor si a
dapatorilor va fii astfel calculata in cat marginea superioara a acestora,sa
se afle la inaltimea spinarii pasarilor.Pe peretele frontal vor fii
prevazute:usa de acces al crescatorului si una sau doua ferestre,iar intre
ferestre va fii amplasat becul electric in asa fel incat lumina sa vina din
aceeasi directie ca si ziua,sa lumineze puternic zona de hranire si adapare
si cat mai putin zona de ouat si patul de dormit.
Evacuarea aerului viciatse va face de la
nivelul patului,printrun cos de evacuare.Volumul de aer introdus si evacuat
se va asigura,atat prin reglarea deschiderii ferestrelor,cat si prin cosul
de evacuare.De volumul de aer existent in adapost ne dam seama dupa
comportamentul pasarilor si prin calitatea asternutului,care va trebuii sa
fie suficient de gros si in permanenta schimbat.Un asternut gros,bine
intretinut,va intra intro usoara fermentatie,cu degajeara de caldura,dar
fara emanare puternica de amoniac.
Sunt doua probe care ne indica
o ventilatie insuficienta a adapostului:degajarea puternicac de amoniac,care
se simte la nas si la ochi cand intram in adapost si cresterea umiditatii in
asternut,concomitent cu aparitia de condens pe pereti.
Aceste aspecte pot fii evitate daca,concomitent
cu marirea ventilatiei,se asigura incalzirea adapostului,care la ora actuala
este destul de costisitoare si de aceea un bun crescator nu trebuie sa
ajunga niodata la aparitia umiditatii si a proceselor fermentatiei in
adpost,ci sa le previna printr-o buna izolare termica a adapostului si
printr-o rationala aerisire in timpul iernii.
Sistemul intensiv
Sistemul
intensiv:reprezinta cea mai moderna forma de crestere si exploatare sa
pasarilor,in care,pe baza mecanizarii complexe si aplicarii celor mai
moderne metode de alimentatie,ingrijire,selectie si,cu un consum minim de
munca si furaje,productivitatea pasarilor si productia lor sunt foarte
ridicate.
Cresterea pasarilor in sitemul intensiv
prezinta o seria de caracteristici.
-Halele sunt de mare capacitate,cu suprafete de
1000-1200m²,cu mecanizarea si automatizarea aproape integrala a procesului
de productie.
-Au fost eliminate
padocurile,solariile,lumina naturala,trecandu-se la intretinerea pasarilor
in captivitate(intretinere intensiva).
-Pot fifolosite nutreturile
combinate ,iar mecanizarea distribuirii hranei micsoreaza risipa de furaje.
-au fost concentrate efective
de mari suprafete de suprafete mici de teren,pretizand doar cca 20% din
suprafata de teren necesara in sistemul semiintensiv.
-Densitatea pasarilor din
adapost se mareste de la 2,5-3 capete pe m² la 6-9 capete pe m² in cazul
intretinerii pe asternut si stinghii sau la 15-21 capete pe m² in cazul
exploatarii in baterii.
-Datorita concentrarii efectivelor de pasari,se
impune specializarea intreprinderilor si cooperarea dintre ele
printr-ointegrare pe verticala.De exeplu,pentru producerea oualorde consum ,este
nevoie de unitati de selectie si hibridare producatoare a materialului de
reproductie;unitati pentru producerea nutreturilor combinate;ferme de
reproductie;statii de incubatie ;ferme de crestere a tineretului de
inlocuire;ferme pentru exploatarea gainilor ouatoare ;unitati de prelucrare
a produselor si subproduselor ;unitati de desfacere.
-Dezvoltarea industriei constructiilor si a
materialelor de constructi,precum si realizarea unoe echipamente de
exploatare automate,au creat implicit conditiile necesare imbunatatirii
fluxurilor tehnologice,prin realizarea unor constructii si utilaje in masura
sa asigure cerintele fiziologice si eficienta exploatarii.
-Toate adaposturile din sistemul intensiv
industrial fuctioneaza pe principiul “populare si depopulare totala”(totul
plin,totul gol).Popularea si depopularea totala se pot organiza pe
adaposturi,pe grupe de adaposturi sau pe intreaga ferma.
-Concentrarea de efective mari pe suprafete de
teren mici permit asezarea fermelor avicole in imediata apropiere a pietelor
de desfacere,ceea ce inlatura cheltuielile de transport si usureaza
aprovizionarea populatiei cu produse proaspete.
Sistemele de intretinere intensiva prezinta 2
dezavantaje:
-investitii mari la inceput;
-aparitia la pasari,ca urmare a
densitatii sporite, a unor vicii(spargerea si consumarea oualor,canibalism).
Aceste neajunsuri pot fii
depasite,deoarece cheltuielile sunt compensate de economiile ce se
realizeaza ca urmare a folosirii unei suprafete mici de teren si a sporirii
productivitatii muncii iar pentru vicii,avicultorii au la indemana o serie
de masuri cu care sa le previna si sa le combata.
Exploatare pe asternut peramnent este o
metoda mai putin costisitoare in ceea ce priveste amenajarile interioare ale
halelor; in acelasi timp, constitutie un examen riguros pentru un bun
crescator, deoarece realizarea tuturor factorilor de microclimat, operatie
destul de pretentioasa, influenteaza intr-o masura neinsemnata desfasurarea
procesului de crestere.
Asternutul este elementul de baza, calitatea
lui conditionand calitatea atmosferei interioare.Acesta trebuie pregatit cu
cateva zile mai inainte, uscat, sa nu produca praf, sa nu aiba mirosuri
anormale.Formarea asternutului permanent presupune urmatoarele operatii:
-direct pe pardoseala se
asterne un strat de praf de var cu grosimea de 2-3 mm;
-se aseaza materialul ales
pentru asternut in strat de 5-8 cm se lasa in repaus timp de 5-7 zile;
-de la 7-10 zile se afaneaza
zilnic, pana la fund si se adauga un strat nou de 2-3 cm; se lasa nemiscat
timp de 3-5 zile (daca exista tendinta formarii unei cruste, se intervine
mai repede);
-se continua afanarea stratului
superficial, restul lasandu-se sa fermenteze si sa degaje caldura;
-se adauga asternut proaspat in
strat de 2-5 cm la anumite intervale, in functie de starea timpului si de
situatia din hala.
In principiu, asternutul din hala trebuie
pastrat in permanenta uscat, fara degajari de amoniac sau praf.
Amoniacul, chiar in limitele admise, cand este
usor suportat de om, este daunator puilor, provocand leziuni oculare si
afectiuni respiratorii.De aceea, cele mai mici urme de amoniac trebuie
indepartate.Degajarile de amoniac se evita prin indepartarea portiunulir
umede din asternut si din jurul adapatorilor si prin mentinerea unei
densitati optime pe m² de suprafata.
Materialul pentru asternut trebuie deci sa aiba
o higraoscopicitate ridicata, o capacitate mare de absorbtie, sa ife uscat,
sa fie ieftin si usor de procurat.Deoarece asternutul permanent are
miraculoasa calitate de a se autointretine, se va insista putin asupra
acestui aspect care poate deveni periculos.Sunt doua conditii ale pastrarii
asternutului permanent:un strat suficient de gros (25-35 cm) si o umiditate
corespunzatoare (20-30%).Daca stratul de asternut este prea subtire el se
deterioreaza prin faramitare, iar dejectiile produse de pasari devin treptat
predominante in asternut.in timpul verii, in conditii de uscaciune a
atmosferei si de ventilatie puternica, umiditatea din asternut scade la 18%
si chiar pana la 12%, asternutul devenind prafos.Prful din asternut
reprezinta de fapt dejectii uscate, care se ridica in atmosfera, fiind
inspirate de pasari; ca urmare, ele se lipesc de caile respiratorii, pe
mucoasele nazale si oculare si pe piele, fiind infectate si iritante.Daca
este iarna efecutl este si mai dezastruos.Cand umiditatea creste intre
30-40%, procesele fementative se accentueaza, degajarea de amoniac devenind
foarte puternica.Fiind un gaz mai usor decat aerul, amoniacul are tendinta
de a urca, de a nu ramane in zona inferioara unde se gasesc pasarile.Daca
insa umiditatea relativa a aerlui din hala creste (si este normal sa creasca
concomitent cu umiditatea din asternut), atunci amoniacul nu se mai ridica,
ci ramane in zona inferioara, unde se gasesc pasarile, expunandu-le la
actiunea lui nociva.
In acest stadiu, crescatorul insa poate
interveni pentru corectarea asternutului, prin:
-rascolirea puternica a
asternutului, pentru distrugerea crustei, care incepe sa se formeze si
pentru aerisirea lui;
-indepartarea din adapost a portiunilor de
asternut foarte umed, din jurul adapatorilr sau de pe langa pereti;
-incorporarea de praf de var si
superfosfat in asternut, in cantitati de 150-200g/ m²;
-completarea strtului de
asternut cu noi cantitati de asternut uscat si ametecarea acestuia cu
asternutul existent, pentru a scadea umiditatea la valori normale(25%).
Daca in stadiul in care asternutul da semne de
deteriorare nu se iau masurile de mai sus, umiditatea poate ajunge la 40% si
chiar mai mult; in aceste conditii, fementarea inceteaza, crusta rece si
umeda se ingorasa si microclimatul din adapost este total compromis.Dar,
chiar si un asternut gros se poate deteriora, in special in timpul iernii,
daca pierderile de apa din adaposturi sunt mari, incarcatura de pasari pe m²
este prea ridicata, iar ventilatia este insuficienta.Pentru ca asternutul sa
nu se deterioreze, este necesar ca, saptamanal, acesta sa fie intors.Daca
din diferite motive, nu putem efectua aceasta operatiune, o putem incredinta
gainilor:obisnuim gainile ca, in fiecare dupa amiaza, dupa ce au terminat
ouatul, sa le imprastiem in asternut o cantitate mica de graunte (cca 5g
ovaz, orz, grau pe gaina), pe care le scadem din ratia zilnica.Gainile
asteapta cu mare placere ora de administrare a grauntelor si apoi le cauta
cu multa atentie si ravna in asternut, rascolindu-l puternic cu ghearele.
Calea principala de eliminare a excedentului de
umiditate din asternut ramane insa ventilatia.daca in timpul iernii suntem
nevoiti a reduce rata ventilatiei la 1 m m³ pe kilocorp, este greu sa
evacuam din adapost toata apa acumulata in asternut, ca urmare, ca o scadere
excesiva a ratei ventilatiei, asternutul se umezeste excesiv si deterioreaza
conditiile de microclimat din adapost.Asadar, trebuie retinuta insa o lege a
aviculturii: umiditatea, insotita de frig, este cel mai mare dusman al
pasarilor.
Daca ar trebui sa alegem intre
frig uscat si un frig umed in orice caz vom evita frigul umed, care
surmineaza nu numai productia ci si sanatatea pasarilor.
Exploatarea gainilor
pentru productia de oua pe pardoseli de sipci
Exploatarea
pe pardoseli de sipci:este o metoda mai pretentioasa si se bazaeza pe
formare unei a doua pardoseli (la o ditanta de 30-40 cm de la pardoseala
proriu-zisa a halei), canfectionatadin sipci de dimensiuni potrivite,
asezate pe un schelet de stinghii, care ii confera rezistenta.prin acest
sistem de organizare interioara a halei, se elimina complet asternutul cu
toate cheltuielile pe care le presuspune, dar mai ales ca sursa cea mai
importanta de amoniac.
Dejectiile cad printre sipci, pardoseala si de
acolo pot fi avacuate zilnic cu ajutorul unor racleti.In functie de sistemul
de avacuare a dejectiilor si a sistemului de ventilatie, densitatea pe
unitatea de suprafata este mult superioara celei folosite la asternutul
permanent.Se considera insa ca cel mai bun sistem este cresterea mixta:cca
jumatate din suprafata adapostului se amenajeaza cu stinghii si jumatate cu
asternut.
In cresterea intensivape asternut permanent,
gainile nu mai au acces afara din adapost, intreaga viata desfasurandu-se
intre-un mediu controlat.Gaina se simte la fel de bine pe asternut, ca si pe
pardoseala de sipci, cu conditia ca asternutul sa fie bine intretinut, iar
patul din stinghii corect confectionat.
De obicei, pe sipci se amplaseaza instalatia de
adapare, iar pe asternutul permanent, instalatia de hranire.In aceste
conditii, apa care se pierde pe ciocul pasarilor sau din eventuale
defectiuni ale adapatorilor nu se scurge in asternut, spre a-l umezi excesiv
si a-l deteriora, ci sub patul de stinghii.
Pe de alta parte, intrucat pe pardoseala de sub
pat nu se pune asternut, dejectiile care cad acolo nu fermenteaza aproape
deloc si nu degaja amoniac.
Un alt rol al pardoselii de sipci este si acela
ca pasarile, dormind pe pat la o inaltime de 30-40 cm deasupra pardoselii,
nu inspira gazele nocive ce se gasesc deasupra asternutului.Pentru ca patul
sa fie confortabil, el trebuie sa indeplineasca unele conditii:sipcile din
care este constituit trebuie sa fie comode.sunt preferabile sipcile din
material de plastic sau din lemn, cu profil rotund, patrat sau prapezoidal,
de o grosime care sa permita cuprinderea comoda a acestora de catre pasari,
cu ghearele.Ele trebuie sa fie suficient de rezistente, spre a nu se rupe
atunci cnad pe ele circula crescatorul, pentru supravegherea si ingrijirea
pasarilor.Hranittoarelesunt amplasatepe asternut, pentru ca eventualele
cantitati de furaje cazute din jgheab sa poata fi recuperate de pasari din
asternut.Daca vrea sa oua si constataca in cuibarul ei se gaseste o alta
gaina, asteapta pana aceasta oua si ii ia locul.chiar daca cuibarele vezine
sunt libere, ea nu oua in alta parte.
Poate, insa “scapa” oul in asternut, daca
cuibarul nu i se elibereaza la timp.Cuibarele trebuie repartizate egal, de-a
lungul peretilor, in locuri mai intunecate, dar ferite de curenti.Cuibarele
trebuie sa fie incapatoare, comode, accesibile pasarilor.daca sunt amplasate
prea sus, nu au scarite de acces, nu au asternut curat si uscat de paie,
gainile nu le folosesc, preferand sa oua pe jos, ceea ce degradeaza ouale
prin murdarire.
Pentru a se obisnui pasarile cu
o anumita ordine, cuibarele se inchd seara si se deschid dimineata, astfel
incat puicutele sa nu se obisnuiasca sa doarma in cuibare, murdarindu-le.
Toate ouale gasite pe asternut
se strang si se pun in cuibare pentru ca pasarile sa nu se obisnuiasca sa
oua pe jos..La inceputul perioadei de ouat, din instinct puicutele oua in
cuibarele in care mai sunt oua si le evitape cele goale, astfe, unele
cuibare vor fi prea aglomerate, fapt ce va atrage pierderi de oua prin
spargere.Pentru a evita acesteneajunsuri, la inceputul perioadei de ouat se
vor pune oua in fiecare cuibar, spre a determina folosirea lor in masura cat
mai egala.Trebuie evitata obisnuirea gainilor de a consuma ouale sparte,
deoarece acest viciu este foarte periculos se poate extinde la un numar mare
de pasari.
Prin control sistematic, ouale sparte trebuie
identificate la intervale cat mai scurte si indepartate.
Exploatarea gainilor pentru productia de
oua in baterii
Exploatare
pasarilor in baterii:majoritatea crescatorilor au
adoptat sistemul de crestere in baterii, pe de o parte pentru un control mai
riguros al bolilor.Pe langa incarcatura pe unitatea construita, custile
prezinta si alte avantaje in comparatie cu cresterea pe asternut permanent:
-eliminarea totala a
asternutului si a cheltuielilor ocazionate cu transportul si manipularea
atat la introducerea, cat si la scoaterea lui din adapost.
-la un numar de 3 gaini intr-o
cusca dispare dompetitia dintre colectivitatea mare, cum este cazul la
intretinerea pe asternut adanc.
-se pot indeparta usor gainile
neproductive si pot fi inlocuite cu gaini prouctive, fara a deranjea ordinea
din hala.
-pasarile pot fi usor observate
si contentionate; ca atare, se poate face un contro riguros, sanitar
veterinar si al productiei.
-se realizeaza o economie de
combustibil, datorita caldurii biologice degajata dintr-o hala populata cu
20000 gaini, comparativ cu o hala de 6000-7000 gaini.
-productia de oua pe unitatea
de suprafata creste de 2-6 ori, datorita numarului sporit de pasari, cat si
datorita unui potential marit cu 10-15%.
-ouale produse dunt mai curate, acestea
rostogolindu-se singure pe usoara inclinare a plasei-podea,in edectorul de
oua,unde nu mai pot fii mudarite,datorita contactului cu un asternut relativ
murdar sau cu murdarirea de la alte pasari,cum se intampla in cazul
cresterii pe asternut permanent;
-consumul de foraje este mai
redus cu 7-10%,evitandu-se risipa de furaje;
-incindenta la boli este mult
mai redusa,prin lipsa aproape completa de contaminare a furajului si a apei
de la o pasare la alta,plasa de sarma impiedicand pericolul infestarilor cu
diferiti helminti;
-creste productivitatea muncii
pe muncitor cu peste 20% pe an,datorita mecanizarii si automatizarii
operatiunilor pt hranirea si adaparea pasarilor,recoltarea oualor si
evacuarea dejectiilor.
Evident,cresterea in baterii
prezinta si unele dejavantaje in comparatie cu cresterea pe asternut
permanent:
-este nevoie de o investitie
initiala mai mare;
-bateria,oricat ar fii ea de
simpla,necesita cheltuieli mai mari;
-cheltuielile cu constructia
sunt mai ridicate,intrucat in acest cazeste nevoie de un sistem de
ventilatie si izolatii termice mai bune;
-investitia specifica cu
echipamentul din hala este mult mai ridicata;
-procentul de oua sparte este
mai ridicat la cresterea in baterii,decat pe asternut permanent,cand ele cad
pe stratul de asternut din cuibar amortizand caderea;in baterie,insa,ouale
cad pe pardoseala dura a bateriei si este inevitabil ca unele din ele sa se
sparga;
-un alt dezavantaj al bateriei
il reprezinta calitatea gainilor la sacrificare dupa terminarea ciclului de
productie;
-cresterea in baterii presupune o tehnicitatea
mai ridicata determinata de densitatea mare pe unitatea de suprafata.o
greseala cat de mica de crestere poate determina canibalismul,accidente de
baterie “oboseala de baterie” sau aparitia sau difuzarea rapida a unor boli
infecto-contagioase.
De aceea,nu este bine sa se treaca la cresterea
gainilor in baterii,decat daca se stapaneste foarte bine tehnologia
respectiva,daca se poate asigura o furajare echilibrata si daca se aplica in
mod riguros profilaxia sanitara-veterinara generala si specific.
Tipurile de baterii folosite in cresterea
si exploatarea pasarilor pentru productia de oua
In tarile cu aviculture
avansata, majoritatea crescatorilor au adoptat sistemul de crestere in
baterii, pe de o parte pentru buna valorificare a spatiului construit, pe de
alta parte pentru un control mai riguros al bolilor.
Clasificarea bateriilor:
Dupa forma de asezare a
custilor, bateriile pot fi orizontale pe un singur rand; orizontale pe doua
randuri; in trepte sau piramidale si verticale multietajate.
a)Bateria orizontala pe un
singur rand(flat-deek) este cea mai simpla constructie folosita de zonele
calduroase, unde nu este necesara construirea de adaposturi, ci numai
amplasarea bateriilor sub un acoperis.Pentru o mai buna utilizare a
spatiului, randurile de custi se apropie doua cate doua, in asa fel ca
primele cele doua siruri sa existe un singur jgheab pentru furaje, alimentat
mecanic.
Adaparea se face prin jgheaburi sau picuratoare
amplasate in parte opusa a jgheabului de hranire.Podeaua custii este
inclinata catre linia de serviciu, pentru ca ouale sa se rostogoleasca in
aceasta directie, in sertarul de colectare sau pe banda
colectoare.Dejectiile cad in santul de sub baterie, de unde se evacueaza
periodic.Pentru utilizarea cat mai completa a halelor, au fost concepute
flat-deek-uri cu baterii intinse pe toata suprafata alei, de la perete la
perete, cu culoare de trecere amplasate deasupra bateriilor.In acesrt caz
toate operatiile din hala sunt mecanizate, iar numarul de pasari creste la
12-14 capete pe m² de hala.Si cu toate acestea, singurul dezavantaj este
densitatea scazuta a pasarilor pe unitatea de suprafata.
b)Bateria cu doua randuri de custi orizontale
se remarca prin amplasarea a inca a unui etaj de custi peste nivelul
initial.Pentru ambele nivele se asigura mecanizarea procesului de roductie,
realizandu-se pana la 10 gaini ouatoare pe m² de adapost.Iluminatul se
completeaza prin amplasarea unor resurse de lumina sub randul superior.
Ca aspect negative se remarca, circulatia
dificila a aerului pentru randul inferior al custii.
c)Bateria Californiana, piramidala sau in
trepte acest tip de baterii, avand doua sau trei nivele, se gaseste intr-o
gama mai mare de varietati si este mult raspandita, deoarece prezinta o
constructie simpla, cu sau fara suprapunerea partiala a custii pe
vericala.Ca si in cazul flat-deek-ului, dejectiile sunt colectate in fosele
de sub baterii, de unde se evacueaza, de obicei, la terminarea ciclului de
ouat.
Adaparea pasarilor se face cu picuratoare, cupe
sau jgheaburi, iar hranirea in jgheaburi de alimentare cu buncare mobile sau
transportoare in lant.Recoltarea oualor se face, fie manual, fie cu benzi
transportoare.De regula, numai adapatorul este mecanizat.La noi se
utilizeaza mai mult cu scop experimental.
d)Bateria multietajata verticala este foarte
raspandita, in special in Europa.Cu aceste baterii se pot realize densitati
mari pe m² de constructie.Bateria se poate mecaniza si automatiza, asigurand
deci si norme mari de deservire pe ingrijitor.
Bateria univerasala cu 3 niveluri pentru
tineret BU/T are urmatoarele caracteristici:
Scheletul este reprezentat de piciare
metalice, legate intre ele prin piese metalice, ce ii confera rigiditate.
Custile sunt formate din impletituri
metalice de sarma zincata.Fiecare cusca are lungimea de 1,20 m si inaltimea
de 0,84m.Podeaua custii este acoperita in primele 8-9 saptamani cu un
covoras material plastic, care evita caderea puilor mici printer ochiurile
plasei si care asigura confortul puilor.
Sistemul de hranire este compuns dintr-un
jgheab si dintr-un buncar mobil.Buncarul mobil este un caucior metalic cu
role, astezate pe doua cai de rulare.el are o capacitate de cca 300 kg si
este transportat de-a lungul bateriei cu un cablu metalic, actionat de un
electromotor asezat in capul de actionare al bateriei.Buncarul mobil
distribuie din mers nutret combinat, in cele sase jgheaburi ale bateriei.
Sistemul de adapare de-a lungul
fiecaruia dintre cele trei niveluri ale bateriei, in pozitie centrala, trece
cate o teava din PVC cu sectiunea patrata.Pe aceasta teava, din 20 in 20 cm
se gaseste cate o adapatoare cu picuratoare.
Sistemul de evacuare a dejectiilor sub
fiecare din cele trei niveluri, sub plasa-podea se gaseste o alta podea, din
sticla de securit, care edecteaza atat dejectiile, cat si apa pierduta de
picuratoare.Periodic, aceste dejectii amestecate cu apa sunt evacuate de
catre un plug-raclor catre una din extremitatiile bateriei, de unde o banda
transportoare le antreneaza in exteriorul halei.
Bateria cu 3 niveluri pentru gaini ouatoare
BP-3 are urmatoarele dimensiuni si caracteristici:
Custile sunt asezate pe un schelet
piramidal cu trei niveluri, cate un rand de custi pentru fiecare latura a
bateriei.scheletul bateriei este sustinut de stalpi metalici
rezistenti.Distanta dintre doi stalpi este de 120m, formand un modul pe care
sunt dispuse 18 custi(3 niveluri X2 laturi X3 custi).Fiecare cusca are
dimensiunule:
-lungime(front) de 40 cm;
-latime(profunzime) de 50 cm;
-inaltime de 43 cm la peretele frontal,
reducandu-se treptat catre fundul custii, datorita inclinarii podelei in
partea inferioara tesiturii pentru sustinerea foliei din parte superioara a
custii.
In functie de lumngimea tipuli de hala, fiecare
linie de baterii are N module X 18 custi.Intr-o hala tip de 55X 18 m
pot fi montate, de regula, sase linii de baterii de cate 41 module,
capacitatea de cazare a unei astfel de hale fiind de 17712 gaini (6 linii X
41 module X 18 custi X 4 gaini pe cusca).
Instalatia de furajare este conceputa ca
jgheab in circuit inchis, la fiecare nivel al bateriei, furajele fiind
antrenate de un lant transportor, actionat de la capul de actionare.Viteza
lantului transportor este de 0,3m/sec, iar debitul este reglabil cu sibar,
care limiteaza dupa dorinta inaltimea stratului de furaj.
Automatizare actionarii lantului de furaje la
ore fixe si corelarea programului de furajare cu cel de iluminat, asigura o
activitate normala, fara stresarea gainilor.
Instalatia de adapare este construita
din bazine cu floto pentru fiecare nivel si conducte din material plastic,
pe care se monteaza adapatorile automate de tip picurator.
Gainile din fiecare cusca au acces la doua
adapatori.sub fiecare picurator se afla cate un vas de retentie din material
plastic, ce nu permite scurgerea apei in dejectiile de sub baterie.
Instalatia de evacuare a dejectiilor
este compusa dintr-un mechanism de actionare, care antreneaza o lama
racloare dintr-un cablu de tractiune si doua limitatoare de cursa.Dejectiile
cazute pe pardoseala de sub baterii, prin alunecare pe foliile din
polietilena de sub fiecare rand de custi, sunt transportate in zona murdara
a halei, de unde un raclor transversal le elimina din hala.Viteza de
deplasare a lamei racloare este de 14m/minut.Evacuarea dejectiilor se face
zilnic, iar raclorul transversal se porneste succesiv, la cca 35 minute.
Instalatia de colectat oua colectarea
oualor se face in partea exterioara a bateriei, de-a lungul
custilor.Benziile sunt confectionate dintr-o tesatura tip Trevira,
impregnate cu material plastic, au o latime de 9 cm si o viteza de deplasare
de 4m/min in circuit inchis.Ramura active a benzii circula prin socurile
podelelor custii, are formeaza un jgheab collector continuu, pe toata
lungimea bateriei.
Hranirea gainilor ouatoare
Hranirea gainilor ouatoare:ca si in
cazul tineretului de inlocuire,retetele pentru hranirea gainilor ouatoare
sunt alcatuite dupa norme precise.
Cu aceasta reteta se poate obtine o productie
de oua de peste 90%,insa trebuie avute in vedere si urmatoarele aspecte:
-apa este un nutret principal si orice scadere
al consumului de aap atrage dupa sine scaderea,in acelasi procent,a
consumului de furaje;
-asigurarea apei in orele de consum intens,din
zilele calduroase:daca,intrun climat temperat,gainile consuma de 1,5-2 ori
apacomparativ cu cantitatea de furaje consumata,in cazul temperaturilor
ridicate ele consuma de 5 ori mai multa apa fata de cantitatea de
furaje;lipsa apei timp de 12 ore afecteaza productia de oua;
-gainile naparlite (chiar partial,consuma o
mare cantitate de energie din furaj numai pentru termoreglare;
-raportul energo-proteic trebuie modificat in
functie de temperatura si varsta pasarilor.
Porumbul poate fi substituit in proportie de
20-30% cu orez decorticat sau grau furajer.Furajele proteice se pot inlocui
intre ele,in funcie de resurse,cu respectarea cantitatii totale de proteina
bruta,energie si ceilalti nutrienti necesari.
Unele din caracteristicile furajelor pentru
gaini ouatoare trebuie sa fie foarte bine cunoscute,intrucatcantitatea prea
mare sau prea mica din anumite macro sau microcomponentepot da efecte
negative grave in productie.Astfel,un procent scazut de calciu poate
determina,daca nu o scadere dramatica de oua,in orice caz o inrautatire o
cojiioului,care poate merge chiar pana in lipsa completa a acestuia.
Acelasi lucru se intampla si cu
fosforul.Proportia normala in reteta este de 0,6%,dar daca coboara sub 0,4%
sau urca peste 0,8% determina scaderi de productie in ambele cazuri.
De o mare importanta in ratiile gainilor
ouatoare este raportul energo-proteic.Atat la gainile ouatoare,cat si la
puii crescuti pentru carne,proteina este aceea care asigura productia de oua
sau de carn,pe cand energia intretine functiile vitale ale organismului si
asigura prelucrarea si transformarea proteinei din furaje in proteina din
oua sdau din carnea de pasare. Indicii importanti asupra starii de sanatate
a pasarilor pot fi determinati si de consumul de apa.De obicei,o gaina
consuma in medie o cantitate de apa egala cu 1,5 ori cantitatea de
furaje.Atunci cand este foarte cald si umiditatea aerului este
scazuta,comsumul de apa se poate dubla sau chiar tripla,fata de normal.Un
furaj cu prea putina sare determina o scadere considerabila a onsumului de
apa,dupa cum un furaj prea sarac sau cu un nivel energoproteic mai ridicat
determina o crestere a consumului de apa.
De regula,umiditatea relative nu trebuie sa
depaseasca 75%.Viteza curentilor de aer la nivelul pasarilor nu poate fii
mai mare decat la tineretul in baterii,insa in functietot de temperature din
hala.Cand ,in conditii exceptionale,temperaturascade sub 10°C,viteza
curentilor nu trebuie sa depaseasca 0,2 m/s.La temperaturi intre 10-20°C,viteza
curentilor de aer poate sa fie de maximum 0,4m/s;la temperature de 20-25°C
curentii pot fii de 0,8 m/s,iar peste 30°C sunt sunt necesari chiar curenti
cu viteza mare,de peste 1m/s,care creeaza pasarilor senzatia de confort
termic.
Programul de lumina este indicat
ca aprinderea si stingerea luminii sa se faca treptat,cu ceas
programator,simuland zorile si amurgul, printr-un rheostat.
Pentru o intensitate luminoasa
corespunzatoare trebuie sa se utilizeze becuri de 40W,asezate la 2,5-3 m
distanta unul de altul,asigurand un flux-luminos de 10 lucsi.
Respectarea unui program riguros de lumina
si furajer asigura atingerea unui varf bun de ouat siapoi mentinerea
varfului de ouat pentru cel putin 6 saptamani si intrarea in continuare intr-o
curba descendenta lenta,care incepe,de regula dupa varsta de 30 de saptamani,
iar ritmul de scadere a productiei de oua trebuie sa fie de cca 0,5 procente
pe saptamana.
Recoltarea oualor se face
direct din cofraje,in lazi,deoarece fiecare manipulare suplimentara mareste
numarul oualor sparte.
Daca distanta intre linii permite,se
recomanda ca ingrijitorul sa recolteze ouale in acelasi timp de pe ambele
linii ale bateriei,asezand ouale in cofraje si impingand caruciorul in fata
lui.
Recoltarea mecanica se face cu
ajutorul unor benzi textile sau din plastic,cu latimea de 10 cm,intinse de-a
lungul bateriei,in locul sertarelor de recoltare .Suprafata benzii trebuie
sa fie sufficient de aspra ,pentru a antrena ouale.Pentru prevenirea
procentului riicat de oua sparte,planseul custii are o inclinatie care
asigura rostogolirea oului in jgheabul de colectare,ce este o continuare a
pardoselii;daca planseul este orizontal la nivelul capatului de
colectare,pierderile se reduce cu 30-50%.
In concluzie,se poate spune ca planseul
trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
-sa fie confectionat din sarma de calibru
redus,care sa micsoreze suprafata de contact cu oul;
-sa aiba o inclinatie gradate,care sa asigure
rostogolirea oului ,dar sa franeze viteza de deplasare;
-jgheabul de colectare sa aiba o pozitie
orizontala,care sa franeze viteza de rostogolire,inaite ca oul sa ia contact
cu bateria frontala.Tot pentru prevenirea spargerii oualor se introduce in
ratie substante care contribuie la restabilirea echilibrului functional al
organismului si intensifica metabolismul fosfo-calcic.Aceste substante sunt:
-acidul ascorbic(vitamina C),administrat in
doza de 50-100mg/kg furaj sau in apa de baut;
-bicarbonatul de sodium,in doza de 1,5-2 g/kg
furaj,restabileste echilibrul acido-bazic si mareste rezistenta cojii;
-clorura de potasiu decongestioneaza
rinichii,fiind si o adevarata provitamina D;
-acidul acetil salicilic9aspirina),in doza de
50 mg/kg furaj,actioneaza ca un factor antistres;
-antibioticele administrate prin apa de
baut(timp de 3-5 zile) modifica mediul intestinal.
In concluzie ,se poate spune ca respectarea
echilibrului sanitary-alimentar-fiziologic este cheia care conduce la
imbunatatirea calitatii oualor.
Particularitatile hranirii pasarilor
adulte este hranirea pasarilor adulte in system intensive are
elemente commune cu cele prezentate anterior.Tehnica hranirii pasarilor
adulte este diferentiala in functie de productie,prevazandu-se retete
separate pentru gaini de reproductie din rase usoare,gaini de reproductie
din rasele grele si gaini pentru oua de consum.
Retetele pentru gainile de reproductie din
rasele grele trebuie sa fie mai sarace ca valoare nutritive ,fata de cele
ale gainilor din rasele usoare.
Avand in vedere ca,theoretic ,un ou
contine 7-8 g proteina,iar pentru functiile vitale,pasarile au nevoie de
inca 34g proteica,s-ar trage concluzia ca o gaina ar putea produce zilnic
asigurandu-se 10-12 g protein ape zi.Practic insa,o gaina consuma zilnic
100-110 g nutretcombinat,cu 16-18%proteina ,adica pana la 20 g protein ape
zi.Acest fapt demonstreaza ca,in domeniul nutritiei gaini,exista
posibilitati de reducere a nivelului de proteina.
Cu aceste retete ,in conditiile unei
exploatari normale si daca se folosesc materii prime de buna calitate la
fabricarea nutretului combinat,annual se pot obtine 240-260 oua/gaina.
Sisteme de exploatare a pasarilor pentru
productia de oua consum
Cresterea puilor de carne a cunoscut in tara
noastra in ultima perioada, transformari radicale,devenind o ramura
productive si cu pondere insemnata,cu pronuntat character industrial.Acest
fapt este determinat atat de posibilitatea inmultirii lor rapide ,cat si de
eficienta sporita ,prin obtinerea unor productii mari de carne ,cu mare
rentabilitate.Puiul de carne asigura realizarea a 100 tone carne pasare
annual,pe o hala obisnuita de 1000m²,cu un consum specific de 2-2,5 kg
nutret combinat pe kg spor.
Carnea puilor broiler este considerate carne
de calitate superioara,dietetica,ce se caracterizeaza prin
finite,suculenta,fragezime,gust si aroma deosebita a preparatelor
culinare,cantitate redusa de grasime.Din punct de vedere chimic,carnea
puiului 1,14%,substante extractive neazotate 0.75% cenusa 1,31%.
Puii pentru carne au o viteza de crestere,se
imbraca repede cu penaj,consumul specific este redus ,au pielea
neteda,elastica,iar cartilajele sunt moi.Culoarea pielii este galbena sau
alba ,in functie de cerintele pietei.Tipul de pui pentru carne depinde de
orientarea pietei la un moment dat:se pot solicita minibroiler in greutate
de 600-800 g la taiere sau broiler de peste 2300-2500 g la taiere,in vederea
vanzariicarnii transate.In tara noastra ,broilerul se valorifica la varsta
de 8-9 saptamani,la o greutate de 1400-1500g.
Tehnologia clasica de crestere a puilor
pentru carne se desfasoara in complexe cu o capacitate productive de
3500-7000,10000 si 20000 tone productie anuala.Fiecare dintre aceste
complexe realizeaza toate fazele procesului de productie:
-tineret de reproductie-parinti din rase grele;
-gaini de reproductie-parinti din rase grele;
-statia de incubatie;
-ferme de pui pentru carne;
-abator;
-retea comerciala proprie.
Pentru integrarea procesului de productie
,sunt obligatorii urmatoarele princepii tehnologice:
-popularea si depupularea totala(totul
plin,totul gol) trebuie sa se faca pe ferme sau grupe de hale;
-ciclulde productie pentru fiecare serie
populate sa fie de 11 saptamani,din care 8 saptamani pentru crestere si 3
saptamani de pauza,necesara pentru executarea lucrarilor de depopulare
curatenie,dezinfectie si “odihna” halelor.
Fiecare grupa de hale este populate din 11
in 11 saptamani,revenind in medie cate 4,7 serii de pui crescuti annual(52
saptamani:11 saptamani=4,7 serii).
Indeplinirea acestor deziderate permite o
activitate industriala continua,in care toate capacitatile de productie sunt
folosite in mod rational si in acelasi timp,iar productia de carne poate
aproviziona continuu si in mod ritmic populatia urbana.
Caracteristicile liniilor pentru carne
Dintre rasele folosite pentru producerea
broilerilor,cele mai bune rezultate pe plan mondial si in tara noastra le-au
dat rasele:Plymouth-Rock,varietatea alba ca linie maternal si Cornish alb ca
linie paterna.Isi maid au concursul,intr-o masura mai mica ,rasele :Sussex,Rhode-Island,New-Hampshire.
Puiul destinat productiei de carne este un
hybrid dubli.Acesta este obtinut din doua linii Cornish,cu piele de culoare
galbena so doua linii Plymouth-Rock alb.In plus,mai sunt daoua linii de
Cornish cu pielea alba,care poate fi folosite cu aceleasi liniide
Rock,pentru a obtine puii broiler cu piele alba.
Cei doi hibrizi produsi in urma lucrarilor de
selectie sunt: Robro 69 si Robro 70.Parintii hibirizilor sunt investiti cu
un potential genetic deosebit, probat atat prin performantele proprii, cat
si hibridului Rorbro, performante realizate in mod constant.
Rasa Cornish.Parintii din aceasta rasa,
utilizati in producerea hibrizilor pentru carne, au ca baza incrucisarea
dintre doua lini pure, care au fost selectionate pentru viteza de crestere,
comformatie, vitalitate si rezistenta la boli.
Caracteristici: penaj de culoare alba, creasta
mica-batuta, iar cca 10% din exemplare au creasta simpla, sintata; pielea si
picioarele au culoarea galbena; culoarea pufului la pui este alb-galbui;
imbracarea cu penaj este rapida.
Rasa Rock.Liniile pure materne sunt
selectionate pentru: productie de oua, eclozionabilitate, viteza de crestere,
conformatie corporala; rezistenta la boili.Gainile Rock-parinti, folosite
pentru obtinerea hibrizilor de carne intrunesc toate calitatiile liniilor
pure.
Caracteristici:penaj de culoare alba, cresta
simpla dintata, culoare pielii si a picioarelor galbena, culoarea pufului la
pui este alb-fumurie, care albeste la varsta de 2-3 saptamani, imbracarea cu
penaj este rapida.Performantele in productie ale parintilor si hibrizilor
sunt redate in tabelele.
Se lucreaza la obtinerea unui nou hybrid de
carne Robro 84.La liniile participante, de Cornish si Rock, se face selectie
pentru:
-viteza de crestere si conformatia corporala;
-conversia furajului;
-productia de oua si eclizionabilitatea;
-rezistenta la boli.
De asemenea, s-a obtinut hibridul Mini-Robro
prin inlocuirea liniilor de Rock normal cu Mini-Rock.acest hybrid este
omologat si participa cu cca 20% la carnea de broiler autohtona.Broilerul
produs din parinti mini este usor inferior ca greutate, comparative cu cel
obtinut din parinti normali.Mini Robro a participat la testul international
din Franta, unde a realizat o greutate de 2400g la 56 zile, un consum
specific de 2,2 si mortalitatea de 3,3% performante deosebit de bune.
Tehnologia cresterii puilor pentru carne pe
asternut permanent
Tehnologia cresterii puilor de carne pe
asternut permanent este preponderate si se desfasoara,in principal,in
fermele de productie ale complexelor avicole integrate.Complexele sunt
organizate pe formatiuni de hale,in vederea aplicarii principiului popularii
si depopularii totale.
Adaposturile sunt reprenzetate prin hale
fara ferestre,avand dimensiunile de 100 m lungime si 18,4 latime,cu
suprafata utila de 1600 m² .In general, se am plaseaza in formatiuni de doua
randuri, cu distanta de 50 m intre randuri si 7 m intre adaposturi.Fluxul
tehnologic se desfasoara pe perioade de cate 49-56-63 zile,ritmicitatea
fiind asigurata de periodicitatea lunara a popularii si depopularii halelor
pentru tineet si a halelor pentru adulte din fermele de reproductie.Prin
respectarea vidului sanitary se reuseste ruperea ciclului evolutiv al
germenilor patogeni si repopularea in spatii practice neinfectate de
effective din seria anterioara.
Dupa istalarea asternutului se formeaza
tarcurile ,in care se aseaza tavitele de furaje si adapatorile manuale.Cu 24
ore inaite de populare se verifica fuctionalitatea instalatiilor, se
incalzeste adapostul,se asigura furajul si apa.
Puii de o zi vor fi transportati de la
statia de incubatie imediat dupa terminarea ecloziunii,uscarii pufului si
sortarii in cutii speciale din carton sau din material plastic.
Transportul se face cu mijloace
speciale,dupa o verificare prealabila a condotiilor de
microclimat(temperatua).
Demarajul puilor pentru carne se face in
spatii reduse,echipate cu eleveuze si utilaj pentru hranirev si
adapare.Tarcul,confectionat fin PFL,trebuie sa aiba o forma circulara si se
monteaza la o sistanta cuprinsa intre 0.6-1,0m de la marginea eleveuzei.O
hala este populate cu circa216000 pui,revenind o densitate de 12-13 pui/m² .
La introducere puilor ,temperature sub
eleveuze,va trebui sa ajunga la 34-35°C,iar in mediul am biant la 25-26°C.Apa
va fi pusa cu 2-3 ora inaintea sosirii puilor.Furajul se administreaza o
data cu introducerea puilor,pentru a fi proaspat.Regimul de lumina este de
23 ore pe intreaga perioada de crestere.
In primele 3 zile se aplica tratamentul
antistres.Vaccinarea antipseudopestoasa se deruleaza pe perioadele 8-10,
23-24 si 48-50 zile, cu vaccine La Sota (apa, aerosoli, conjunctival).Ultima
vaccinare trebuie aplicata cu 7 zile inainte de livrare.La fiecare vaccinare
se intervine antistresant cu Stresol 10 g +2ml colina la 10 litri apa.
Cresterea si finisarea puilor de carne.Utilajul
din hala trebuie calculate in asa fel, incat sa se asigure un hranitor
tranconic la 40-50 pui si o adapatoare circulara la 100 pui.Inaltimea
utilajului se va mentine, in functie de dezvoltatea puilor, la nivelul
spatelui acestora, in asa fel incat puii sa poate circula pe sub utilaje
fara sa sufere traumtatisme sis a-si deprecieze carcasa, precum si pentru a
se preintampina risipa de furaje.Distanta dintre utilaje trebuie reglata la
50 cm, pentru ca puii san u se jenezed reciproc, iar frontal de hranire si
adapare sa fie folosit in totalitate.Realizare performantelor prevazute in
cresterea puilor pentru carne sunt conditionate, pe lanag furaje, adapare,
stare de sanatate si microclimatul din hale.
Temperatura este prezentata in tabelul
Umiditatea trebuie sa fie mai sczuta in
prima peroada de viata si mai mare in a doua perioada de crestere.Trebuie
evitate atat umiditati prea mari, cat si umiditati prea scazute.
Curentii de aer.La temperaturile situate
in zona confortului termic, curentii de aer nu influenteaza negative
sanatatea puilor.La temperature mai scazute, viteza curentilor de aer nu
trebuie sa fie mai mare decat cea arata in tabelul
Factorii chimici ai microclimatului.Concentratia
amoniacului nu trebuie sa depaseasca 0,02%.Hidrogenul sulfurat este admis in
concentratie de 0,01%, iar bioxidul de carbon in concentratie de 0,5-0,6%.
Tehnologia de crestere a puilor pentru
carne in baterii
Cresterea puilor pentru carne in baterii este
o tehnologie mai recenta, dar se aplica pe scara din ce in ce mai larga in
tara noastra.Este o tehnologie de crestere superioara, datorita
principalelor avantaje pe care le are:
-venituri suplimentare datorita cresterii
numarului de capete pe unitatea de suprafata, marirea numarului de serii pe
an, lipsa asternutului;
-controlul mai efficient al unor boli (coccidioza);
-valorificarea mai buna a furajelor, ca urmare
a miscarii limitate a puilor;
-productivitatea muncii mult marita.
Singurul dezavantaj este incidenta depreciarii
carcaselor, respectiv bursitele sternului si hematoamele subcutanate.
In present sunt folosite 3 tipuri de baterii:
-bateria piramidala pe 4 niveluri BP4;
-bateria pentru puii de carne pe 4 niveluri
BPC-4;
-bateria universala pentru puii de carne cu 3
niveluri BU-3C.
Bateria piramidala pe 4 niveluri BP-4 este cel
mai perfectionat sic eel mai recent tip introdus in exploatoare; este
conceputa si fabricate sub licenta romaneasca.Furajarea se realizeaza prin
transportoare cu lant.Jgheabul de furjare este construit de asa maniera
incat permite usor accesul puilor la furaje, evita risipa si este suficient
de iluminat.
Adaparea este prevazuta cu picuratoare si vas
collector, fixatepe conducta cu apa, reglabila ca inaltime, in functie de
varsta puilor.Cusca de crestere are suprefata de 4050 cm².Peretele frontal
al custii este adaptat pentru furajarea faziala a pilor.Podeaua are prevazut
un covoras din material plastic, in scopul de a atenua socurile si a evita
deprecierea carcasei.Dejectiile cad intr-un sant de colectare, prevazut cu
raclor, asezat in fosa, sub baterie; custile sunt protejate cu folie de
polietilena.
Capacitatea bateriei, prevazuta in notita
tehnica la 12 pui pe cusca, a fost calculate pentru o greutate de 1250 g pui
la varsta de 8 saptamani.evacuarea pentru sacrificare a puilor crescuti in
acest tip de baterie se face manual.
Bateria pentru puii de carne pe 4 niveluri
BPC-4 este fabricate sub licenta romaneasca dupa un model de referinta din
Ungaria; a inceput sa fie folosita incepand cu anul 1977.
Furajarea se realizeaza tot prin transportoare
cu lant la fiecare nivel al bateriei.jgheabul este inalt la exteriorpentru
evitatrea risipeisi in plan inclinatla interior, pentru a permite accesul
puilor la furajare.
Adaparea se face cu automate confectionate din
material plastic, racordate la reteaua de apa si amplasate in spatial
existent in peretele despartitor al custii.
Cusca are o suprafata utila de 4500cm² si se
populeaza cu 15 pui.Podeaua custii este, de asemenea, prevazuta cu covoras
din material plastic.Evacuarea dejectiilor se face separate la fiecare nivel
al bateriei, prin antrenarea acestora pe o banda transportoare.Evacuarea
puilor pentru sacrificare se face prin scoaterea podelei, preluarea puilor
pe banda de evacuare a dejectiilor si recoltarea lor la capatul de actionare
al benzii.
Acest tip de baterie fiind deposit, s-a inceput
inlocuirea sa cu tipul BP-4.
Bateria universal ape 3 niveluri pentru
cresterea puilor de carne BU-3C de conceptie romaneasca, a fost introdusa in
exploatare incepand cu anul 1977.Acest tip este mai putin raspandit decat
celelalte.Furajarea se realizeaza prin jgheaburi alimentate de buncare
mici.Adaparea se face prin picuratoare cu inlatime reglabina.Custile au
suprafata de 11100cm²
Podeaua custii, confectionata din plasa de
sarma, este acoperita cu covoras din material plastic.Evacuarea dejectiilor
se face cu un dispozitiv de raclat actionat cu un cablu pe podeaua de
sticla.Evacuarea pasarilor din sticla se face manual.
Popularea puilot in toate tipurile de baterii
se face la toate nivelutile, in cazul in care se realizeaza temperatura
tehnologica in adaposturi.
In cazul in care nu poate fi realizata
temperature tehnologica, popularea pulior se face numai la nivelurile 2 si3,
apoi, la varsta de 3 saptamani, si la nivelurile 1 si 4, prin rarirea
efectivelor la nivelurile 2 si 3.
Programul de hranire si adapare, precum si si
microclimatul din halele pentru puii de carne crescuti in baterii, sunt
identice cu cele descries la cresterea puilor pe asternut permanent.
Cresterea containerizata se refera la cresterea
puilor pentru carne in baterii cu cu sti de transport.Aceasta crestere se
face, fie de la varsta de o zi, fie de la varsta cand puii au implinit 4
saptamani.In cel de-al doilea caz, puii se cresc, in prima perioada, fie pe
asternut, fie in baterii, cu sursa proprie de incalzire.
In sistemul de crestere containeizat, planseul
se schimba cu unul special, iar partile laterale se inlocuiesc cu gratare
reglabile.In momentul livrarii, custile se ridica de pe suporti, se trec pe
cantar pe o cale de rulare, iar dupa descarcarea puilor in abator, custiile
sunt spalate si dezinfectate.
Ciclul odata incheiat, custile sunt
transportate din nou in adapost pe suporturile lor; dupa care incepe
popularea cu noua serie de pui de o zi sau cu pui in varsta de 4 saptamani.
Hranirea puilor pentru carne
La
puii pentru carne si, in general, la tineretul avicol nu se pot fixa cerinte
zilnice energetice, deoarece puii isi schimba in permanenta varsta,
greutatea corporala si cerintele zilnice.De aceea normele de consum nu sunt
date pe zi, ci in corelare cu nivelul proteic al retetelor.
Spre deosebire de alte tari, unde puii de carne
primesc retete cu nivelul energetic ridicat (3300-3400kcal/kg de furaj), in
tara noastra nivelul energetic este de cca 3000kcal/kg de furaj pe intreaga
perioada de crestere.In aceasta situatie, retetele sunt mai ieftine,
intrucat pretul grasimilor este mai ridicat.In plus, un nivel energetic mare
pretinde si un nivel proteic ridicat , iar in tara noastra este tributara
importul de fainuri proteice.O reteta cu nivel energetiv mare, dar
neechilibrata sub raport proteic, va antrena depunderi de grasime pe carcasa
si viscere, lucru nedorit nici de crescatori, nici de consumatori.
In ceea ce priveste proteina bruta, in tara
noastra, normele prevad in perioada 0-4 saptamani 22,8%PB si 22,2% Pb in
perioada 4-8 saptamani.O modalitate de utilizare eficienta a proteinei o
reprezinta granulare nutreturilor combinate, precum si cresterea separate pe
sexe, a puilor pnetru carne.
In retetele furajere trebuie asigurate, la
nivel optim, vitaminele (A, D, E, K, B complex, C, PP)si saruri minerale
(Ca, P, mg, na, Cl, K, Mn, Fe, cu, I, Zn, Se, Co).
In cresterea puilor pentru carne se folosesc,
de obicei, doue retete de nutret combinat:
-o retete de crestere (start)21-1;
-o reteta de continuare si finisare 21-2.
Sub raportul realizarii nivelului energetic al
retetelor puilorpnetru carne, cel mai potrivit nutret in reprezinta
porumbul, in proportie de 55-65% din amestec.O parte din porumb poate fi
inlocuita cu ovaz decorticate, dar cu adaus enzematic si grasimi.
Pentru asigurarea nivelului proteic, se
utilizeaza srot de soia 15-30%, srot de floarea-soarelui cernut 10-20%,
drojdii furajere 2-10%, uruieli de mazare 10-15%.
Pentru intregirea valorii biologice a retetelor
de finisare se tine seama de urmatoarele:
-porumbul imprima suculenta carnii si are gust
mai placut fata de celelalte cereale;
-laptele degreseat si deshidratat si drojdia
furajera imprima carnii o culoare alba-sidefie;
-grasimile animalele pana la 3,5% si uleiul
1,5% din amestec, favorizeaza utilizarea componentelor ratiei si imprima
fragezime carnii;
-fainurile animale si, in special, faina de
peste trebuie suprimata din ratie, cel putin cu 15 zile inaintea
sacrificarii, deoarece imprima gust si miros specific neplacut carnii.
Furajarea puilor pentru carne se face,
la discretie, cu furaj granulat.Granulele au dimensiuni de sub 2mm la start
si 4-5 mm in continuare.
La cresterea pe asternut permanent, utilajele
de hranire, sunt hranitorile cilindrice sau tronconice, suspendate de
tavan.Ele se aseaza la o inaltime mai mare, astfel incat puii sa circule
fara a se lovi de ele, pentru nu a-si provoca traumatisme, care, dupa taiere
apar ca leziuni pe carcasa si depreciaza carnea.
Frontal de furaje trebuiee saa fiee de 6-8 cm
pentru fiecare pui.
Adaparea puilor se face cu apa potabila
in cantitate dubla de consumul de furaje, in conditii de temperature
normala.Temperatura apei de baut trebuie sa fie de 18-20 °C in perioada de
start si de 12-15°C in faza a doua de crestere.Frontul de adapare trebuie sa
fie de 1-2 cm pentru pui.
Adapostul
Amplasarea
unei hale este prima problema care trebuie rezolvata si oricat ar
parea de simpla, poate produce multe neplaceri, in cazul cand nu I se acorda
importanta cuvenita.Pentru o hala amplasata gresit se suporta consecinte
atat timp cat ea dureaza, sau trebuie cheltuite noi sume de bai pentru
remedieri, imbunatarirea izolatiei etc.
Amplasarea halei cu ferestrele spre sud sau
amplasate cu ferestrele orientate spre est si vest nu mai constituie o
regula.important este ca, in functie de directia vantului dominant,
specifica fiecarei regiuni, sa se amplaseze hala cu unghiul laturii mici pe
aceasta directie, pentru a oferi o suprafata cat mai mica aciunii
nefavorabile a vantului, impotriva caruia trebuie luate masuri speciale de
izolare.
Materialele de constructii difera
de la o tara la alta, in functie de resursele existente si de costul lor.In
unele tari lemnul este destul de mult folosit la constructia de hale.Foile
de aluminiu, foile de tabla ondulata, placile ondulate de azbociment,
placile de materiale plastice, granulitul, associate cu caramida isi gasesc
o larga utilizare.
In tara noastra s-au folosit peretii de
caramida.O data cu dezvoltarea industriei materialelor izolante, peretii de
granulit isi vor gasi la noi, o utilizare din ce in ce mai mare, in timp ce
lemnul nu va fi folosit, dandu-i-se utilizari mai economice.
Izolatia este una din cele mai
sensibile aspecte la realizarea unui adapost correct, oricare ar fi
materialele folosite.Acestei probleme, desi I se recunoaste importanta, de
cele mai multe ori I s-a dat o atentie redusa.De aici survin multe din
neplacerile care se inregistreaza in timpul perioadei de crestere si de
productie, care se datoresc uneori unui spirit de economie rau inteles.La
construirea adaposturilor, se vor cauta desigur solutiile cele mai economice,
fara a neglija insa detaliile care conditioneaza calitatea adapostului.Cucat
sistemul de izolatie va fi mai bine rezolvat, cu atat vor fi mai reduse
cheltuielile necessitate de sistemul de incalzire a adapostului (iarna) si
de racier a lui (vara).Schimburile de aer facandu-se la nivelul peretilor,
ferestrelor si acoperisului, acestea sunt deci locurile importante pe unde
se pierde caldura in timpul iernii si pe unde patrunde in timpul verii.
Pentru a reduce cantitatea de caldura care
intra in timpul verii prin acoperis se recomanda ca acesta sa fie impregnate
cu un amestec format dintr-o saultie de 200kg clorura ce Ca, 300 g de Cu,
11,5 kg clorura de Na, 2 l melasa pentru 1000 m², asigurandu-se in felul
acesta o suprafata care refracta razele solare, ceea ce scade temperature in
interiorul halei cu cca 5-6 °C.
Un bun material isolator il formeaza vata de
sticla sau minerala; cu foarte bune rezultate se foloseste astazi, pe scara
tot mai mare, polistirenul espandat.
Materialele de constructie au valori diferite
de izolatie.Precizarea balantei termice a unui adapost necesita in primul
rand cunoasterea indicilor de termicitate ai materialelor folosite la
constructie, valoarea “K”.Cu cat aceasta valoare este mai mica, cu atat
puterea de izolatie a materialului resprectiv este mai mare.
Pe langa valoarea “K”, a stabilirea balantei
termice trebuie analizate urmatoarele elemente:limitele extreme de
temperature ale locului unde se amplaseaza adapostul, numarul de pasari ce
vor fi adapostite in hala respective, iar in cazul folosirii asternutului
permanent, degajarile de caldura ale animala, in functie de grosimea lui.In
ceea ce priveste degajarea de caldura animala, in general se admite, ca
valoarea medie, cantitatea de 2,75 calorii pe ora si kilocorp.
Masurarea caldurii degajate de asternutul
permanent nu cunoaste pana in prezent valori precise.In general se admite ca
1m² de asternut, cu o grosime de 30 cm, este egal cu caloriile degajate de o
pasare, cu o greutate de 2 kg.
Izolatia plafonului va fi mai exigenta, mai
ales atuncicand se construiesc hale fara pod.In interior, plafonul va fi
protejat printr-un strat de vopsea sau alt material, cu o buna valoare
izolatoare.
Un perete cu un bun coefficient de izolare
poate fi format, de la exterior spre interior, din urmatoarele elemente:
-folie de aluminiu ondulat, cu o grosime de
0,75 mm;
-vata de sticla (6,25cm grosime);
-un strat de aer egal cu grosime barelor care
sustin lolile de aluminiu (cca1,5cm); -polistiren
espandat (2,5 cm); -asbociment
semicomprimat (6,35 cm). Peretele
astfel format are grosimea de 17,35 cm.
Indicele de lumina la halele prevazute cu ferestre reprezinta
relatia dintre suprafata ocupata de ferestre si suprafata pardoselei; la
halele fara ferestre, care astazi se construiesc din ce in ce mai mul, deci
la care iluminarea se face numai cu ajutorul luminii artificiale, reprezinta
intensitatea luminii raportata la unitatee de suprafata. La halele cu
ferestre, coeficientul de lumina poate fi de 1:20-1:25 si chiar 1:40, in
fnctie de destinatia efectivelor din hale. Amplasarea
ferestrelor se poate face pe una sau pe ambele laturi mari ale halei, in
functie de latimea adapostului.La o latime de 6-7 m, ferestrele pot fi
amplasate pe o singura latura; la latimi mai mari de 8m amplasarea
ferestrelor se face pe ambele laturi, pentru a asigura o luminozitate
uniforma in tot adapostul. Prezenta
ferestrelor, pe langa dezavantajul unei suprafete prin care se realizeaza un
schimb necontrolat si nedorit de caldura, in plus sau in minus, din interior
spre exterior, sau invers, in ambele cazuri in detrimental tempereaturii
necesare, se opune dirijarii procesului de crestere si de productie,
obligatoriu in intreprinderile avicole de tip industrial. Programul de
iluminat in raport cu varsta si cu destinatia puilor, cu varsta si cu
procentul de ouat al gainilor, este de asemenea destul de diferit.In aceasta
privinta literature de specialitate prezinta multe recomandari si multe
pareri, de multe ori contradictorii. Adaposturile
prevazute cu ferestre folosesc diferite sisteme de iluminat artificial,
simple sau combinate: -aprinderea
becurilor dimineata, pentru asigurarea duratei normale de activitate; -realizarea
acestui lucru prin iluminatul de seara; -iluminarea
adapostului tot timpul noptii; -iluminarea
brusca, violenta. Lumia de
dimineata are avantajul de a nu produce tulburari printer pasari, ce cea de
seara, deoarece atunci cand se sting becurile, oricat de treptat s-ar face
aceasta stingere, totusi, intre lumina ultimelor becuri si intunericul
complet este o diferenta care deranjeazapasarile, putand provoca in unele
cazuri accidente, prin aglomerari si sufocari.Aprinderea becurilo dimineata
nu provoaca nici un neajuns, iar sear ape masura ce limina scade, pasarile
se retrag pe stinghii. Mentinerea
luminii aprinse toata noaptea nu este recomandabila, nefiind economica si
nici urmata de o sporire a productiei; aceasta pentru ca pasarile au nevoie
de odihna, de care nu se pot bucura atunci cand lumina este aprinsa tot
timpul. Iluminarea
brusca consta in expunerea pasarilor la o lumina de mare intensitate, pe
perioade foarte scurte, prin utilizatea unor lampi de 1000-1500W, care se
aprind de 3-4 ori pe noapte, timp de 20-30 secunde. In fermele
avicole industriale din gospodariile agricole de stat s-au construit
adaposturi prevazute cu ferestre.O data cu castigarea experientei,
verificandu-se efectul nevativ al luminii prea puternice, care irita
pasarile si face imposibila dirijarea programului de lumina la diferitele
caregori de varsta si de productie, peogram care in anumite perioade trebuie
sa asigura numai 6 ore pe zi, in timp ce lumina naturala, vara, ajunge si la
14-15 ore pe zi, s-a adoptat solutia care consta in vopsirea tuturor
geamurilor, in exterior, cu vopsea de culoare neagra, peste care se alpaca
un strat de culaore alba, pentru a nu permite razelor solare sa patrunda in
interior; pentru marirea indiceluide izolatie, intre cele doua randuri de
geamuri se aseaza vata de sticla, vata minerala sau alt material izolant.
Ventilatia Conditioneaza
in masura hotaratoare posibilitatea cresterii pasarilor in spatii inchise.La
adaposturile cu o latime de 4-5m este sufficient sa se creeze anumite
orificii in pereti sau sa se deschida, la nevoie, o parte din ferestre,
pentru a se realize schimbul necesar de aer si purificarea atmosferei din
interior.La adaposturile cu latimi de peste 5 m ventilatia pe cale naturala
se face din ce in ce mai dificil, iar la cele a caror latime depaseste 10 m
n se poate concepe o ventilatie corecta fara ajutorul electroventilatoarelor. In conceptia
moderna a cresterii pasarilor, ventilatia inseamna, pe scurt, realizarea
unui “aer curat” in hala, prin producerea de aer proaspat, fara a provoca
curenti, aer care in conditiile tari noastre trebuie sa fie incalzit iarna
si racit vara, si evacuarea bioxidului de carbon, produs normal al arderilor
metabolice, sau a altor nocivitati, produse in mod accidental in hala
respective.Aceasta conceptie se deosebeste fundamental de ventilatia care
inseamna numai un schimb de aer, in cele doua sensuri, la temperature si
umiditatea mediului exterior, fara o dirijare din partea omului. Curentii de
aer pot provoca neajunsuri, mai mari sau mai mici, in functie de varsta
pasarilor. In ceea ce
priveste tineretul de peste 3 luni si mai ales gainile, parerile asupra
efectului negativ al curentilor de aer sunt diferite.Astfel, unii crescatori
nu considera o fi o greseala ca in halele de gaini, in special, sa fie
current, oricat de mare.Este desigur o solutie fortuita, in legatura cu
intentia de a rezolva cu cheltuieli mai reduse, problema ventilatiei
halei.De fapt insa curentii de aer sunt vatamatori entru orice varsta, cu
deosebire ca la varsta mai tanara efectul negative se observa mai usot,
prin pierderile inregistrate, pe cand la adulte au o actiune indirecta,
favorizand afectiuni respiratorii. In general,
sunt acceptate urmatoarele limite in ceea ce priveste viteza de circulatie a
aerului in interiorul halelor: -la nivelul
pasarilor 0,2-0,3m/sec; -la nivelul
orificiilor de admisie si evacuare, 1m/sec cel mult. Cu cat
temperature si umiditatea mediului inconjurator indica valori mai departate
de limitele impuse de cerintele fiziologice, cu atat sistemul de ventilatie
care trebuie adoptat va fi mai pretentious si mai costisitor, pentru a putea
realizaparametrii normali. Unii
specialisti recomanda ca schimburile de aer in hale sa se faca de cca 6 ori
pe ora irna si de cca 20-30 ori pe ora vara.Acest lucru constituie o
greseala, deoarece lasa impresia ca nevoile respratorii ale pasarilor sunt
diferite, in functie de temperaturile inregistrate.Necesarul de aer al
pasarilor este infuentat numai intr-o mica masura de acest lucru; el este
insa in stransa legatura cu varsta, deci cu greutatea corporalal.Acesta este
criteriul care stabileste in mod stiintific necesarul de aer curat, de
oxigen, a pasarilor dintr-o hala. Literature de
specialitate citeaza ca necesare asemenea instalatii de conditionare a
aerului; faptul ca totusi ele sunt folositte destul de rar se explica prin
urmatoarele doua considerente: -in multe
tari cu avicultura dezvoltata, conditiile de clima sunt mai favorabile decat
cele din tara noastra, neexistand acele diferente mari de temperature si
umiditate; -in fermele
particulare investirea unor sume mairi se poate face cu mare greutate,
crescatorul mutumindu-se cu productii mai mici. Tara noastra
insa, prin adoptarea sistemului de conditionare a aerului in adaposturile de
pasari, se va putea situa printer primele tari cu productii medii situate
intre 260-290 oua pe an,pe effective de milioane de gaini. Aceasta
problematrebuie analizata si inteleasa; aplicarea ei cat mai corecta si mai
economica va permite realizarea unei densitati maxime in hale, fara nici un
risc pentru viata si productia efectivelor. Adapostul
care nu mai depinde de temperature si umiditatea exterioara permite ca
diferenta de schimburi de aer, iarna si vara, practicata astazi cu o
eficienta minima, san u mai existe, realizandu-se in tot timpul anului
acelasi numar de schimburi de aer, in functie de volumul adapostului, de
greutatea totala a pasarilor din hala, de temperature I umiditatea
atmosferei ambiente. Ventilatia
obisnuita, fara cinditionare, se recomanda in tarile sau in regiunile fara
temperature si umiditati extreme, fara modificari bruste si de mare
amplitudine a acestor dai factori de prim ordin ai microclimatului.In
regiunile in care asemenea modificari se porduc, asa cum este cazul tarii
noastre, folosirea in continuare a ventilatiei nedirijate, se va opune
realizarii unor productii mai mari de 230 oua pe an, pe gaina cazata, ceea
ce este destul de putin avand in vedere succesele remarcabile obtinute in
ultimul timp in materie de alimentatie si de selectie. Experienta
gospodariilor agricole de stat este destul de concludenta in aceasta
privinta.In perioadele in care “jocul” tepmeraturii si umiditatii nu au avut
o amplitudine prea mare, s-au obtinut productii de 21-22 si chiar 23 oua pe
luna, de la fiecare gaina, ceea ce inseamna ca organismele sunt capabile de
productii de peste 250 oua pe an.In aceleasi conditii de alimentatie si
ingrijire, cu aceiasi oameni si acelasi efectiv, s-au putut obtine numai
15-16 oua pe luna, atunci cand amplitudinea celor doi parametri a deposit
limitele normale. Diferentele
mari de temperatura de la vara la iarna, umiditatea mare data de
precipitatiile abundente, pe o lunha perioada de vreme, nu permit
uniformizarea instalatiilor de ventilatie. Admisia
aerlui proaspat se realizeaza indiferent de sistemul folosit, printr-un
numar de orificii dispuse in asa fel, incat intregul system de admisie si de
evacuare sa functioneze fara a produce curenti.Orificiile de admisie trebuie
sa fie cat mai departate de orificiile de evacuare, sa fie de dimensiuni
mici si diseminate cat mai uniform pe intreaga suprafata a halei.
Orificiile de admisie si de evacuare pot fi plasate la
anumite nivele.Multi crescatori prefera sistemul prin care admisia se face
la partea superioara a halei, iar evacuareade la partea inferioara, la 30-40
cm de pardoseala, pe care o “spala”, antrenand gazelle nocive care se
acumuleaza aici. |