Emfizemul pulmonar reprezinta marirea plamanului
prin dilatarea alveolelor plamanilor datorita distrugerii unei parti din
elementele elastice ale tesutului pulmonar + scleroza interstitiala +
insuficienta partii drepte a inimii, in special datorita bronsitelor cronice.
Se datoreaza in majoritatea cazurilor, ca si
astmul cardiac si bolile tiroidei, ficatului dereglat (presiunea ascendenta
a ficatului ducand la marirea bronhiilor, a plamanilor si a inimii),
dereglarii glandei tiroide si, nu in ultimul rand, silicozei (de la
inhalarea pulberilor continand bioxid de siliciu). Emfizemul pulmonar se mai
datoreaza si tusei convulsive. In vechime se intalnea des la suflatorii in
sticla si la batranii cantareti.
Suprafata respiratorie a plamanilor se micsoreaza,
scleroza interstitiala face ca o parte din alveole sa fie distruse impreuna
cu capilarele acestei zone. In faza avansata de emfizem apare deci ischemia
plamanilor.
Pe langa bronsita cronica, alte boli favorizeaza
emfizemul: astmul bronsic prelungit, pneumoconiaze, supradestinderea
mecanica la suflatorii de sticla, la muzicanti in cazul instrumentelor de
suflat, scoaterea unei parti de plaman. Emfizemul apare mai ales la barbatii
in varsta care prezinta dispnee, cianoza fetei.
Tratamentul consta in tonifierea inimii, calmarea
tusei, imbunatatirea capacitatii respiratorii si a aportului de oxigen,
existand in acest context si alternative naturale de tratare.
