Centrii nervosi sunt grupari de neuroni care
transmit comenzi corpului prin impulsuri nervoase (mici curenti electrici).
Aceste impulsuri nervoase se transmit prin nervi pana la plaman, inima,
muschi, organele de simt, glande, determinandu-le modul de functionare.
Pentru a a ne misca, a manca, a mirosi, etc. neuronii din centrii nervosi
descarca impulsurile intr-un anumit ritm si intensitate.
Daca impulsurile
descarcate de centrii nervosi nu au frecventa si intensitatea normala (asa
cum este necesar pentru functionarea normala a organismului), ci
descarcarile sunt mai degraba sub forma unor furtuni electromagnetice,
atunci apar tulburari neuro-motorii (crize).
Tulburarile neurologice de tip epileptic - crizele
de epilepsie - sunt determinate de descarcarea anormala, violenta, frecventa
si imprevizibila a impulsurilor nervoase la nivelul organelor de simt si
sistemelor functionale ale corpului.
Asadar epilepsia este o afectiune cronica
caracterizata prin atacuri repetitive de tip spasmodic sub forma de
manifestari motorii sau senzoriale anormale, involuntare, cu modificare a
comportamentului psihomotor. Acest tip de criza poate fi primar (fara o
cauza cunoscuta) sau secundar (aparut in urma unor tratamente electro-convulsiviante,
sincopa, ingestie de substante toxice si sevraj, infectii acute sau
traumatisme cerebrale, febra).
In functie de centrul (sau centrii) nervosi de unde se descarca
impulsurile, crizele pot fi:
- Senzoriale - aceste crize sunt legate de simturi (miros,
vaz, auz);
- Afective - sunt legate de comportamentul psihic al bolnavului;
- Motorii - se manifesta prin contractii ale diferitelor segmente ale
corpului;
- Vegetative - influentaza activitatea intestinelor, a inimii, plaanilor,
etc., adica a organelor interne.
Despre epilepsie, boala cu o mare variabilitate
clinica, se crede ca are un oarecare determinism genetic, dar este
influentata si de factori exogeni care pot actiona inca din perioada de fat
si apoi pe parcusul existentei individului. Diagnosticul se stabileste pe
baza istoricului, a deschiderii crizei (mai ales de catre anutraj), a
examenului clinic, a traseului electro-encefalografic in criza si
intercritic, iar uneori prin tomografie computerizata sau rezonanta
magentica nucleara, pentru cauzele secundare.
La trezire, pacientul nu-si aminteste nimic. Convulsiile pot debuta la orice varsta. Studiile populationale efectuate in
tarile dezvoltate, au aratat ca 2-4% dintre locuitori prezinta crize
recurente intr-un moment al vietii. In tarile lumii a III-a si in zonele
urbane, incidenta este dubla.
Crizele epileptice pot dura de la cateva secunde
la cateva minute, iar modul lor de prezentare orienteaza spre focarul
anatomic de origine. Poate fi criza paroxistica majora (atacul propriu-zis)
si perioada post-criza. Fenomenul de aura - care precede suspendarea
constintei - constituie un simptom, semnal ce avertizeaza bolnavul de
iminenta paroxismului (crizei) dar care, avand o toleranta redusa, nu il
lasa sa-si aleaga locul caderii.
Dupa cum am rezumat mai devreme, tipul de manifestare
poate fi motorie (convulsii localizate intr-un segment al corpului care se
va generaliza), vegetativa (contractie laringiana, spasm gastric, salivatie,
masticatie, valuri de caldura, frig, durere, orgasm), senzoriala - auditiva
(zgomote, voci, sunete), senzoriala - vizuala (pete luminoase, stelute,
imagini caleidoscopice, flacari, explozii, oameni sau animale fantastice,
viziuni grotesti), senzoriala - olfactiv - gustativa (cu impresii
dezagreabile), sau psiho-afectiva, manifestata prin fenomene de tip "deja
vazut" sau "niciodata nevazut" si fenomene obsedant - delirante de tipul "isi
aud propriile ganduri".
Paroxismul major (gradual sau fulgerator) este
insotit de cadere si convulsii. Faza convulsiva dureaza aproximativ 60 de
secunde, timp in care bolnavul este in apnee (i se opreste respiratia).
Urmeaza faza stertoroasa (respiratie ampla, zgomotoasa cu hipersalivatie),
care poate dura cateva minute si in timpul careia bolnavul pierde urina,
uneori si materiile fecale. In continuare bolnavul se trezeste dupa o
perioada de somn fiziologic. La trezire pacientul nu isi aminteste nimic (amnezie
lacunara) sau prezinta o stare confuza. In perioada post-criza pot aparea:
cefaleea, somnolenta sau sa persiste anomaliile neurologice aparute
anterior, mai ales cele din aura, cu dutrata variabila de la minute pana la
zile.
