Fasolea

Phaseolus Vulgaris
Fam. Leguminosae
 

   Fasolea este originara din Peru si a fost adusa in Europa numai dupa descoperirea Americii. Pastaile fara seminte, Fructus Phaseolii sine seminibus - contin o serie de aminoacizi (arginina, asparagina, tizolina, triptofan), vitamina C, saruri minerale etc., datorita carora au proprietati diuretice si antidiabetice.

     In stari de hidropizie (lichid in cavitatea abdominala si tesuturi), in afectiuni ale rinichilor si vezicii urinare si in bolile de inima, ceaiul de teci de fasole maruntite mareste cantitatea de urina, inlatura excesul de apa din oraganism. Odata cu aceasta se elimina si toxinele, contribuind astfel la ameliorarea starilor reumatice.
     In cistite (afectiuni ale vezicii urinare), calmeaza spasmele, normalizand urinarea. Eruptiile pielii, acneea (cosuri), cedeaza dupa o cura de fasole verde folosita ca aliment sau ca ceai preparat din teci uscate. Aceasta cura aduce o mare inbunatatire si in starile de diabet zaharat.
     Cataplasmele facute din faina de fasole ajuta la calmarea mancarimii generata de unele eczeme, influenteaza in bine acneea si alte boli de piele.
Datorita acidului silicic pe care il contin, tecile de fasole se recomanda si ca un remineralizant al organismului.
     Ceaiul se prepara dintr-o lingura de teci care se fierb 15-20 minute intr-un sfert de litru de apa. Se beau 2-3 cesti pe zi. In diabet ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina.
     Ceaiul se mai poate prepara si in modul urmator: peste 4 linguri de teci maruntite se toarna un litru de apa si se lasa o noapte la macerat. Dimineata se fierb pana ce ilchidul scade la jumatate. Aceasta cantitate se imparte in 2-3 portii si se bea in cursul unei zile.
     Tecile de fasole intra in compozitia ceaiurilor dietetic si antireumatic.