Iarba-mare

Inula Helenium
Fam. Compositae
 

     La noi in tara, iarba-mare creste spontan prin fanete umede, la marginea padurilor din regiunile de ses si dealuri. Popular, aceasta planta se mai numeste oman, ochiul boului, lacrimile-Elenei.

     Radacina - Radix Inulae - este placut mirositoare datorita unui ulei cu proprietati antibiotice (fitoncide). De asemenea, mai contine cantitati mari de inulina. Se foloseste ca expectorant, favorizand eliminarea secretiilor in bronsitele acute, calmeaza spasmele bronhice, usurand tusea, are actiune diuretica, tonifica stomacul, calmeaza nervii, aducand o stare de liniste urmata de somn. Datorita actiunii ei diuretice, elimina toxinele din corp, influentand favorabil starile reumatice, manifestarile guroase si eruptiile pielii urmate de mancarimi. In astm si tuse convulsiva aduce usurare. Radacina acestei plante are si o puternica actiune antiseptica, folosindu-se cu succes in toate afectiunile aparatului respirator. Principiul amar aflat in radacina excita vezicula biliara marind secretia.
     Datorita alantolactonei si izoalntolactonei, radacinile de iarba-mare au proprietatea de a elimina viermii intestinali (antihelmintic, in special in ascaridoza).
     Se recomanda decoctul preparat din 20 g radacina la 200 g apa, din care se iau 3-4 linguri pe zi.
     Asociata cu radacina de nalba si lemn dulce se obtine un bun ceai pectoral. Din acest amestec de plante se iau 2 lingurite, care se pun la macerat cu o ceasca de apa rece. Se lasa timp de 8 ore, apoi se strecoara si se indulceste. Se bea in decurs de o zi.
     Pentru uz extern, se prepara o decoctie de 10%, care se aplica sub forma de comprese in diferite afectiuni ale pielii manifestate prin mancarimi, ulceratii purulente, avand rolul de a grabi cicatrizarea.
     Radacinile intra in compozitia ceaiului antibronsitic.