|
|
Izma-buna
Mentha Piperita
Fam. Labiatae
Izma-buna, numita
popular si minta, este o planta erbacee, cu miros placut si gust racoritor,
care se cultiva pe suprafete intinse in tara noastra.
Frunzele - Folium Menthae - contin ulei volatil bogat in mentol, tanin si
substante amare. Actiunea medica-mentoasa a frunzelor se datoreste in primul
rand uleiului volatil.
Infuzia facuta din frunze are actiunea linistitoare asupra durerilor de
stomac, calmand spasmele. Este un bun medicament in tulburarile digestive si
hepatice, avand insusirea de a mari secretia bilei. Contribuie la eliminarea
calculilor biliari si hepatici.
Se recomanda in tratamentul diareei pentru proprietatile sale
astringente, antiseptice si antispasmodice. Datorita mentolului, ceaiul de
menta consumat rece si in cantitati mici calmeaza varsaturile atat la sugari
cat si la adulti. Dupa unii cercetatori, ceaiul de menta fortifica sistemul
nervos, redreseaza functiile stomacului, ajuta la dezintoxicarea
organismului prin diureza si transpiratia pe care le produce.
Sub forma de cataplasme reci, aduce alinare in durerile de cap.
In stari de debilitate se recomanda bai intaritoare cu frunze de izma. Intr-un
saculet de panza se pune o jumatate de kilogram de izma maruntita si se
agita in apa calda a baii. Actiunea reconfortanta a izmei se mareste daca se
adauga roinita, cimbrisor si flori de tei. O buna frictiune se prepara din 5
g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat. Aceasta frictiune
calmeaza durerile reumatice si mancarimea pielii provocata de urticarie.
Cateva picaturi din acest spirt puse in apa constituie o placuta apa de gura,
racoritoare, antiseptica si cu proprietatea de a corija gustul si mirosul
neplacut. In apa fierbinte uleiul sau spirtul de menta da o inhalatie buna
in stari gripale, manifestate prin laringita urmata de raguseala.
Izma-buna intra in compozitia ceiurilor antidiareic, dietetic, hepatic,
gastric, antiastmatic, contra colicilor, anticolitic, a ceaiului contra
tulburarilor cardiace si a tigarilor antiastmatice
|
|
|
