Musetelul
 

Matricaria Chamomilla
Fam. Compositae
 

     Musetelul, numit in unele locuri romanita, mătricea sau moruna, este una dintre cele mai vechi si folosite plante medicinale. Creste pretutindeni, pe marginile drumurilor, ogoarelor, pe langa case. In unele regiuni ale tarii se gasesc campii intinse cu musetel.

     Florile - Flores Chamomille - contin ulei volatil, de culoare albastra, care datorita unui principiu numit azulen si a unui glicozid de natura flavonica (apigenina) au proprietati antispasmodice, anestetice, dezinfectante si antiinflamatorii.
     Datorita acestor insusiri, infuzia de musetel calmeaza spasmele muschilor stomacului provocate de gastritele si colitele insotite de colici. Azulenul din uleiul de musetel prezinta un efect favorabil in unele stari alergice, astmul bronsic al copiilor. Proprietatile antiseptice si bactericide ale musetelului sunt mult apreciate in medicina stiintifica.      Infuzia de musetel se recomanda contra diareei si, in general, in toate afectiunile stomacului si intestinelor, de cele mai multe ori in asociatie cu frunze de menta. O actiune binefacatoare aduce si in bolile de ficat.
Ceaiul de musetel, impreuna cu anason sau fenicul, se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor.
     In raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratie, ceea ce face sa scada febra. Datorita proprietatilor antiseprice (calmeaza durerile si reduce inflamatiile), musetelulu se foloseste extern sub forma de cataplasme, clisme, gargara si bai in diferite afectiuni. Ranile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gat, diferitele ulceratii ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita etc. sunt influentate in bine de musetel.
Unele eczeme zemuinde sunt ameliorate daca se presara pe ele flori de musetel pulverizate.
     Parul spalat cu musetel capata un aspect matasos si in acelasi timp isi intareste radacina. De asemenea, calmeaza tenurile inrosite si iritate.
Cercetari mai noi au dovedit ca florile de musetel sitate, din care se elimina coditele si receptaculul prin sitare, sunt mai active decat florile intregi. Aceasta se datoreste faptului ca celulele cu ulei volatil continand azulen sunt fixate numai pe aceste mici floricele, care se desprind de pe receptacul in timpul sitarii capitulului floral. De asemenea, continutul in flavone este mai ridicat in florile tubuloase decat in cele intregi.
    Infuzia de musetel se prepara din una-doua lingurite de flori intregi sau sitate, peste care se toarna o ceasca de apa clocotita. O alta metoda de preparare este urmatoarea: se macereaza una-doua lingurite de flori intr-o jumatate de ceasca de apa rece, timp de 30 de minute. Se strecoara lichidul si se pune deoparte. Peste florile ramase se toarna jumatate de ceasca de apa clocotita si se lasa 15 minute. Se strecoara si se amesteca ambele lichide. Prin acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din flori.
    Pentru bai, se pun intr-un saculet de panza un pumn-doi de flori pulverizate, peste care se toarna apa clocotita. Se lasa astfel pana ce baia ajunge la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit.
In arsuri, musetelul se poate folosi sub forma de ulei, care se prepara astfel: 10 g flori sitate (doua linguri) se umezesc cu o lingura de alcool. Dupa cateva ore, acestui continut i se adauga 100 g ulei de floarea-soarelui si se incalzeste pe baia de apa (un vas cu apa in care se pune vasul cu musetel) timp de 2-3 ore pana ce alcoolul s-a evaporat. In tot acest timp, uleiul se amesteca adeseori. Se strecoara si se stoarce. Uleiul obtinut se pastreaza in sticle colorate si la rece.
    Unii autori recomanda contra durerilor de cap cate 1 g flori de musetel pulverizate, luate cateva ore dupa masa.
    Pentru gargara sau bai pentru ochi se face o infuzie din 15 g (3 linguri) flori de musetel cu 200 g apa. Dupa 10-15 minute se strecoara lichidul la care se adauga 4 g acid boric. Pentru tenuri ridate, iritate congestionate, uscate, se aplica comprese. Baile de aburi facute cu musetel ajuta la curatarea radicala a tenului.
    In cazul balonarilor de stomac, se recomanda un ceai preparat dupa urmatoarea formula: musetel si fenicul, cate doua linguri, radacina de nalba, de lemn-dulce si frunza de menta, cate 4 linguri din fiecare. Din acest ameste se iau doua linguri care se oparesc cu doua pahare de apa. Dupa 15 minute se strecoara lichidul si se indulceste. Se bea in cursul zilei cate un sfert de pahar de ceai.
    In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante: musetel, coada-soricelului, pelin, menta si salvie. Se infuzeaza doua linguri din acest amestec cu un pahar de apa. Se lasa 15 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit, pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua reprize.
    Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda un ceai din 40 g musetel, 30 g frunze de menta si 30 g radacina de valeriana. O lingura din acest ameste de plante se opareste cu o ceasca cu apa. Dupa racire se strecoara, se indulceste si se beau doua-trei ceaiuri pe zi.
    Florile de musetel intra in compozitia ceaiurilor contra colicilor pentru adulti si copii, anticolitic, gastric, sudorific, gargara si a diferite produs cosmetice.