Odoleanul

Valeriana officinalis L. ; Fam. Valerianaceae
 

    Odoleanul, numit si valeriana, este o planta pe care o gasim citata de cele mai vechi tratate de medicina. Din campie si pana la munte odoleanul creste pe langa celelalte plante, inaltandu-si deasupra lor floricelele mici, alb-roz, cu miros placut si discret.

Poporul o mai numeste si gusa-porumbelului si iarba-pisicii, deoarece radacinile sunt foarte cautate de pisici, datorita mirosului lor patrunzator.
In scopuri medicinale se folosesc rizomii si radacinile - Radix Valerianae - pentru continutul lor bogat in ulei volatil, rezine, acizi organici etc.
Planta este cunoscuta ca unul din cele mai bune medicamente cu actiune calmanta asupra intregului sistemului nervos.
     Drogul are proprietatea de a micsora starile de excitatie, regleaza palpitatiile inimii si aduce un somn linistitor. Calmeaza spasmele muschilor, recomandandu-se in colicile stomacale de natura nervoasa, in astma, combate sensibilitatea la vomare etc. Pentru a mari actiunea sedativa si calmanta, odoleanul se asociaza cu musetel, menta, levantica, precum si cu alte plante.
     Radacina se intrebuinteaza sub forma de praf (de 3 ori pe zi cate un varf de cutit), infuzie, extract si tinctura. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de radacina maruntita la un sfert de litru de apa clocotita. Se bea treptat, in cursul unei zile sau seara la culcare intreaga cantitate.
     Din cauza gustului neplacut, se prefera tinctura de valeriana, care se prepara din 20 g radacina cu 100 g alcool de 70 gr. Se macereaza timp de 8 zile, apoi se strecoara. Din aceasta tinctura se iau de 2-3 ori pe zi cate 15-20 picaturi.
     Radacina de odolean intra in compozitia ceaiurilor: calmant, gastric, sedativ si a celui impotriva tulburarilor cardiace.