Pelinul

Pelinul este cel mai puternic tonic amar de la noi. In industrie, planta este folosita la prepararea vinului, a vermutului si a lichiorului de absint. Ca remediu de sanatate, tocmai principiile amare ale pelinului (uleiul eteric pe care-l contine, de culoare verde-albastra) il fac sa aiba efecte vindecatoare exceptionale. Dar atentie maxima: in exces, pelinul e toxic, da agitatie, halucinatii, pierderea cunostintei, iar abuzul de bauturi de pelin duce la tulburari psihice, pierderea memoriei, greata.

    Este o planta inaltuta, cu o tulpina care poate ajunge la peste un metru inaltime. Are frunzele verzi-argintii, cu un peduncul lung, flori galbui, iar in varf, face niste bobite (fructe) mici, de asemenea albicioase. Se aseamana foarte bine cu o surata de-a sa, pelinita (Artemisia vulgaris), cele doua deosebindu-se in principal prin culoarea tulpinii: cea a pelinului are niste peri foarte fini albiciosi, in timp ce tulpina pelinitei este brun-rosiatica. De la pelin se culege prin taiere varful tulpinii, acum, la sfarsitul lui iulie - inceputul lui august. Dupa recoltare planta se foloseste proaspata, pentru aplicatii externe, pentru prepararea vinurilor si a unor siropuri terapeutice, ori se usuca in strat subtire la umbra, dupa care se depoziteaza in locuri intunecoase si uscate. Termenul sau de valabilitate este de 2 ani.

     Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de pelin se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.     Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate in putina apa.

    Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin, zdrobite in prealabil, si se lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 1-3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei.

     Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu pentru digestie si eliminare. Iata reteta sa de preparare: un borcan de 400 ml se umple pe un sfert cu frunze fin taiate de pelin proaspat, iar restul de trei sferturi se completeaza cu miere. Se pune un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va rezulta un sirop vascos, amarui si aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), laxative.

   Se pun 3-4 linguri de pelin maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste extern, sub forma de comprese, spalaturi, clisme si bai.


     Se amesteca 2 linguri de pelin maruntit cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore. Aceasta aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei.