Pinul

Nume dat mai multor specii de arbori, din clasa coniferelor, cu ace lungi prinse pe ramuri cate doua, cate trei sau cate cinci la un loc. Pinus silvestris este un arbore inalt - pana la 40 m. Pinus montana este un arbust inalt pana la 3 m, ramificat si cu tulpinile culcate la pamant. Ambele specii cresc in zona montana, insa Pinus silvestris este cultivat in plantatii forestiere si ca arbore ornamental. Vegeteaza deasupra padurilor de conifere, intre 1500-2300 m, in mase compacte sau palcuri; apare si in turbarii.

In scopuri medicinale, de la ambele specii, se recolteaza in luna februarie mugurii foliari (Turiones Pini, Gemmae Pini) de pe ramurile laterale, cei terminali pastrandu-se pentru a asigura dezvoltarii arborelui.
Componentii principali: ulei volatil care contine alfa pinen, beta pihen, beta felandren, limonen, delta caren, acetat de bornil, aldehida anisica si caproica, alcooli, aldehide si acetone, tanin/rezine si vitamina C.

Intern: antiinflamator in inflamatiile cailor respiratorii insotite de tuse si in bronsite; diuretic si antiseptic - folosit in pielite, cistite si uretrite. Extern: mugurii de pin sunt folositi pentru bai cu actiune antiseptica si cicatrizanta.