Podbalul

Podbalul (Tussilago farfara) este o plantă ierboasă foarte răspīndită şi apreciată īncă din antichitate pentru calitatea ei de a alunga tusea, calitate reflectată şi īn denumirea īn latină. Este printre puţinele plante care īnfloresc primăvara devreme, īn luna martie.

Īn scopuri terapeutice, de la podbal se utilizează doar frunzele, care cresc direct din rizomi, după ofilirea florilor. Perioada de recoltare este aprilie-iunie.
Īn nici un caz nu se folosesc florile plantei. Există studii care au evidenţiat existenţa īn aceste flori a unor substanţe cancerigene. Prin urmare, ca măsură de siguranţă, florile de podbal – utilizate īn trecut alături de frunze – nu mai sīnt indicate pentru prepararea remediilor fitoterapeutice.
Frunzele de podbal conţin mucilagii, tanin, substanţe amare (tusilagină), acizi graşi, carotenoizi, flavone, săruri minerale, inulină, substanţe triterpenice, fitosteroli. Utilizarea frunzelor de podbal īn fitoterapie se bazează pe proprietăţile lor emoliente şi expectorante, coleretic-colagoge, antispastice, tonice, diuretice, secretolitice şi antiinflamatoare. Remediile din frunze de podbal sīnt indicate, mai ales, īn tratarea afecţiunilor aparatului respirator, cum ar fi bronşita acută şi cronică, laringita, tusea tabagică, astmul bronşic, emfizemul pulmonar, silicoza. De asemenea, sīnt foarte utile şi īn tratarea bolilor hepato-biliare, dispepsiilor şi afecţiunilor căilor urinare. Compresele calde cu infuzie se recomandă pentru tratamentul tenurilor grase, seboreice, iar cele cu infuzie concentrată se utilizează īn cazul tenurilor ridate. Cel mai utilizat remediu din podbal este infuzia din 2 linguriţe de frunze uscate şi mărunţite la o cană cu apă clocotită. Se beau cīte 2-3 căni pe zi. Frunzele de podbal īşi potenţează efectul terapeutic īn combinaţie cu cimbrişor sau isop. Podbalul intră īn compoziţia ceaiurilor antiasmatice şi antibronşitice.