HIV/SIDA
Human Immunodeficiency Virus/Sindromul imunodeficientei. Este
important sa se faca distinctie intre cele doua denumiri. HIV este
virusul care provoaca pana la urma SIDA. SIDA este sindromul, iar o
colectie de simptome sunt asociate infectiei cu HIV.
Simptome
Persoanele infectate cu HIV pot sa nu aiba simptome pana la 15 ani
dupa infectare. In toata aceasta perioada acestia pot sa infecteze
oricare alta persoana cu care fac sex sau careia ii doneaza sange.
Simptomele initiale ale infectiei includ o inexlicabila pierdere in
greutate, febra persistenta, inflamarea ganglionilor limfatici si pete
rosiatice pe piele (Karposi's Sarcoma). Infectia cu HIV cauzeaza
distrugerea sistemului imunitar al organismului. Din cauza
multitudinii de infectii pot apare pneumonii, tuberculuze si variate
forme de herpes.
Tratament
Nu exista tratament pentru HIV/SIDA. In acest moment, specialisti sunt
de parere ca o persoana infectata cu HIV va muri de SIDA. Tratamentul
poate indeparta infectia, iar cursul tipic este ca o infectie
coplesitoare sa fie urmata de o alta, pana ce victima decedeaza.
Diferite medicamente pot incetini actiunea virusului, dar in prezent
nu exista un tratament care sa il curete complet.
Transmitere
La o persoana infectata cu HIV virusul poate fi prezent in sperma, in
sange si in laptele mamar. Dar mai poate fi prezent intr-o mai mica
cantitate in secretia vaginala, in saliva sau in lacrimi. Virusul
poate fi transmis prin aceste fluide, dar primele doua, sperma si
sangele, sunt cu adevarat implicate. Sexul anal este cea mai comuna
cale de transmitere perceputa, dar sexul vaginal a fost in mod repetat
indicat ca sursa de infectie. Barbatii sunt mai putin predispusi la
infectia cu HIV prin sex vaginal decat femeile, dar au fost
inregistrate cazuri de infectare a barbatilor pe aceasta cale.
Cunnilingus si felatia au fost de asemenea stabilite de a fi in masura
sa transmita virusul. HIV nu poate fi transmis intamplator prin
imbratisari, srangeri de mana, prin atingerea transpiratiei persoanei
infectate sau prin muscatura tantarilor.
Testul
Testul HIV arata prezenta anticorpilor HIV. Acesta nu arata prezenta
virusului, corpul mai intai dezvolta anticorpi, iar asta se intampla
in mod normal cam in sase saptamani. De aici inainte un rezultat
pozitiv inseamna pentru cineva ca are anticorpi si poate face SIDA in
viitor. Un rezultat negativ inseamna ca persoana nu are anticorpi
pentru moment. Daca exista un motiv de a se crede ca cineva a fost
expus mai recent de sase saptamani, atunci un test facut imediat poate
servi ca o baza de pornire pentru a fi comparat cu un test facut ceva
mai tarziu. Pe parcursul primelor sase luni de la infectia cu HIV 99 %
dintre persoanele infectate vor fi testate pozitiv.
Gonorea
Simptome la barbati
Scurgere cu aspect galben din penis. Durere la urinare si urinari
frecvente. Simptomele apar dupa doua, trei zile de la infectare.
Aproximativ 20 % dintre barbati nu au simptome. In stadiu avansat,
infectia se poate muta la prostata, veziculele seminale sau epididymis
cauzand dureri severe si febra. In cazuri mai rare poate duce la
artrita septica. Iar netratata, gonorea poate genera sterilitate.
Simptome la femei
Mai putin de jumatate dintre femei nu prezinta simptome de gonoree sau
simptomele sunt usoare si din acest motiv sunt in mod obijnuit
ignorate. La inceput apare o crestere a scurgerilor vaginale, iritare
a partilor genitale externe, durere, usturimi la urinare sau sangerare
menstruala anormala. Femeia care nu se trateaza poate dezvolta
complicatii severe. Infectia se va raspandi de obicei catre uter,
tuburile Fallopiene si ovare cauzand inflamarea zonei Pelviene. Desi
inflamarea zonei Pelviene nu este cauzata doar de gonoree, aceasta
este totusi cauza cea mai comuna a infertilitatii feminine. Inflamarea
zonei Pelviene se manifesta la inceput prin dureri in partea de jos a
abdomenului, febra, greata, ameteala, stari de voma si dureri in
timpul actului sexual.
Tratament
Gonorea este o infectie bacteriana si din acest motiv este tratata cu
antibiotice standard, in mod uzual din familia penicilinei.
Tetraciclina in mod frecvent nu vindeca gonorea, mai ales in cazurile
de infectie anala. O varietate de gonoree, penicilliase-producing N,
este imuna la penicilina si trebuie tratata cu medicamente din familia
cyclosporin.
Transmitere
Bacteria care cauzeaza gonorea poate fi transmisa de la o persoana la
alta prin contact sexual, felatie, cunnilingus, sex anal si in cazuri
mai rare chiar prin sarut.
Negii genitali si Virusul Papilar Uman
Simptome
Jumatate dintre persoanele infectate cu Virusul Papilar uman nu
manifesta simptome. Daca simptomele sunt prezente, ele sunt mici,
negii vizibili aparand pe varful penisului sau la intrarea in vagin.
La femei virusul cauzeaza leziuni cervicale. Negii pot aparea oriunde
pe capul penisului sau pe scrot la barbati, iar la femei oriunde pe
suprafata labiilor sau in interiorul vaginului. La femei o scurgere
vascoasa anormala poate indica o leziune cervicala, dar o coloscopie
este indicata pentru a confirma asta.
Tratament
Negii reprezinta o infectie mica si poate fi tratata ca atare. Solutia
de Podophyllin, acidul trichlorocetic si crema fluorouracil sunt trei
substante chimice folosite pentru a arde negii de pe piele. Lichid
nitrogen sau laserul sunt folosite uneori, ca si arderea electrica.
Sunt necesare 6 luni pentru a verifica ca toti negii au fost distrusi,
dar si asa o mica parte dintre pacienti pot avea experienta unei
reveniri a negilor dupa 18 luni.
Transmitere
Virusul se transmite prin contact sexual. Virusul este considerat
foarte contagios chiar si la persoanele care nu au nici un simptom.
Herpesul genital, HSV
Numele intreg
Herpes Simplex Virus I si Herpes Simplex Virus II. HSV I este adesea
asociat cu o inflamare sub forma unor mici basicute in jurul gurii sau
pe limba, in timp ce HSV II este asociat cu o inflamare la nivelul
zonei genitale. Sunt afectiuni diferite, dar fiecare virus poate
supravietui confortabil in ambele regiuni.
Simptome
Virusul se face prezent printr-o aglomerare de mici basicute dureroase,
pline cu lichid, in zona genitala. Dupa cateva zile acestea se sparg
lasand mici ulceratii. La barbati, basicutele apar in mod obijnuit pe
penis, dar mai pot aparea si in interiorul ureterei sau in intestinul
gros, aproape de anus. La femei apar in mod obijnuit pe labii, dar mai
pot aparea pe cervix sau in zona anala. Prima aparitie este insotita
de febra, durere de cap si dureri musculare, pentru doua sau mai multe
zile la 39 % dintre barbati si la 68 % dintre femei. Alte simptome
comune sunt: urinare dureroasa cu scurgeri din uretera sau vagin si
usoare unflaturi ale nodulilor limfatici la incheietura dintre picior
si abdomen. Aceste simptome au tendinta sa dispara dupa doua saptamani.
La 8 procente din cazuri poate aparea meningita aseptica, infectii
oculare la 1 % din cazuri, si infectia cervixului la 88 % din cazuri
la femeile infectate. Leziuni ale pielii la 16,5 % dintre cazuri la
barbati si 19,7 % dintre cazuri la femei. Simptomele secundare sunt
mai proeminente in primele 4 zile dupa care se diminueaza treptat.
Revenire
La 10 % din cazuri nu exista revenire. Pentru restul de 90 % revenirea
are loc la perioade cuprinse intre o data pe luna si o data la cativa
ani. Majoritatea persoanelor infectate nu mai sufera atacuri ale
virusului dupa cativa ani. Cele mai multe atacuri de revenire sunt
mult mai putin severe decat atacul initial.
Tratament
Nu exista tratament medical pentru herpes. Tratamentul cu acyclovir
reduce durerea si reproducerea virusului in timpul rabufnirii
inflamatiei, totusi nu exista posibilitati de stopare sau prevenire a
revenirilor.
Transmitere
In general prin contact sexual. Contactul direct cu organele genitale
infectate poate cauza transmiterea prin act sexual normal, frecarea
reciproca a organelor genitale, contact sexual oral sau contact
oral/anal. Totodata protejarea normala a suprafetei pielii poate fi
infectata daca exista taieturi, eruptii sau inflamatii. In anumite
conditii infectarea poate avea loc prin sarut daca unul dintre
parteneri are infectia situata in jurul gurii sau in gura.
Paduchele pubian
Simptome
Paduchele pubian este char un paduche care va infecteaza parul pubian.
Cel mai comun simptom este o mancarime intensa simtita in mod obijnuit
mai ales in timpul noptii. Unele persoane infectate nu au simptome iar
altele pot dedvolta rapid o alergie.
Tratament
Exista diferite sampoane si lotiuni pentru distrugerea paduchilor dar
cea mai buna solutie este raderea psrului pubian si apoi un dus intens
in zona respectiva.
Transmitere
In mod normal prin contact sexual, dar acestia pot fi luati si de pe
cearceaful, prosopul sau imbracamintea unei persoane infectate.
Hepatita B
Simptome
Aproximativ o jumatate dintre cei contacteaza Hepatita B vor suferi de
o inf lamare a ficatului numita Hepatita acuta. Multe persoane cu
Hepatita B confunda simptomele cu cele ale altor boli cum ar fi gripa,
in timp ce altii sunt mult mai serios afectati putand sa piarda multe
luni de scoala sau de munca. Alte simptome comune includ eruptii pe
piele si artrita, pierderea poftei de mancare, greturi, ameteli, stari
de voma, stari de indispozitie, dureri abdominale si icter (aspectul
galben-palid al pielii si al ochilor).
Tratament
Nu exista tratament pentru Hepatita B. Dar exista un vaccin care este
foarte eficient dar scump. Oricum trebuie consultat medicul. Un mica
parte dintre cei ce contacteaza Hepatita B vor transporta virusul in
sange pentru tot restul vietii ca purtatori.
Transmitere
Hepatita B se transmite prin contact cu fluidele corpului unei
persoane infectate si aceasta include si contactul sexual. Este
considerata o boala foarte infectioasa si trebuie tratata ca atare.
Sifilis
Este o boala venerica majora care prin evolutia sa afecteaza atat
organele genitale , cat si orice alt organ al organismului. Este
foarte contagioasa avand ca agent patogen Treponema pallidum. Calea de
transmitere principala - sexuala 95%. Alte modalitati de contaminare
sunt: transfuzii de sange, transplancentar de la mama la fat,
contactul direct cu secretiile infectante. Transmiterea prin obiecte
este mai mult ipotetica.
Perioada de incubatie (perioada de la momentul inocularii treponemei
pana la aparitia primelor simptome) este aproximativ de 21 de zile, cu
limite intre 12 si 90 zile.
In functie de tipul manifestarilor clinice si termenul infectiei,
sifilisul se imparte in:
-
Sifilis primar. In locul inocularii (nu neaparat regiunea genitala) apare leziunea primara - sancrul dur sau sifilomul, reprezentand una sau mai multe eroziuni rosii, rotunde sau ovalare de 1-2 cm in diametru, superficiale si nedureroase. Deseori ele sunt asociate cu marirea nodulilor limfatici regionali (cel mai des cei inghinali). Netratata, leziunea dispare de la sine in 1-6 saptamani fara nici o urma. Aceasta nu inseamna ca boala s-a autotratat: ea a trecut in alta faza de evolutie, si anume in sifilis latent. In aceasta perioada pacientul a ramas contagios chiar daca nu prezinta plangeri sau leziuni (testele serologice ramanand pozitive). Complicatiile pentru aceasta perioada sunt la barbati fimoza si parafimoza, la femei edem al labiilor mari si mici.
-
Sifilis secundar. Apare de la 3-6 saptamani de la debutul leziunii primare (cu sau fara ea). Aceasta perioada a bolii se caracterizeaza prin diseminarea treponemelor in tot organismul cu efecte nocive aproape la tote organele. Cele mai importante leziuni sunt: eruptii la nivelul pielii si mucoaselor (sifilide atat in regiunea genitala, cat si in orice alte regiuni ale corpului), alopecia (caderea parului), splenomegalie (marirea splinei), afectare hepatica, afectare renala, gastrite, artralgii, artrite, afectare osoasa, inflamatie oculara, surditate, tulburari neurologice. Sifilisul latent urmeaza stadiului secundar cu o contagiozitate putin mai scazuta la un an de la infectie (dar cu progresarea bolii). Pentru 2/3 din pacienti perioada latenta poate persista intreaga viata, iar 1/3 din ei dezvolta sifilis tertiar.
-
Sifilis tertiar. Manifestarile cutanate apar in perioada 1-20 de ani dupa sifilisul secundar. Acestea sunt sifilidele nodulare si gomele care pot sa se localizeze in zone diferite si in organe interne, cu diferite complicatii locale (cicatrici, atrofii, perforatii...). De asemenea apar afectari: anevrism aortic, osteoliza, paralizie generala progresiva.
Sifilisul congenital este sifilisul transmis
intrauterin fatului de mama. Sifilisul matern poate provoca: nastere
prematura, moarte intrauterina a fatului, infectie congenitala sau
moarte neonatala (dupa nastere). Aproape toti copiii nascuti din mame
bolnave de sifilis sunt infectati. Manifestarile clinice, in sifilis
congenital, sunt asemanatoare ca in sifilisul dobandit.
In diagnosticul sifilisului se folosesc diferite metode si teste
dintre care: microscopia, reactii de fixare a complimentului
(Bordet-Wasserman), reactii de floculare (VDRL), reactii de
fluorescenta, de hemaglutinare si imunoenzimatice.
Tratamentul se face numai la medicul specialist (dermatovenerolog).
Eficacitatea si durata tratamentului coreleaza cu termenul bolii.
Din metodele de profilaxie individuala putem recomanda prezervativul
si diferite solutii dezinfectante (mai recent aparute, pentru
profilaxia a mai multor boli venerice incluzand si sifilisul) cu
folosire postcoitala.
Gonoreea
Este o boala venerica foarte des intalnita,
datorita contagiozitatii sale. Este provocata de Neisseria
gonnorrheae, transmisa aproape exclusiv pe cale sexuala. Alte cai de
contaminare sunt contactul nou-nascutului in canalul de nastere cu
secretiile infectate ale mamei si, exceptional, lenjeria murdara.
Perioada de incubatie (perioada de la infectare pana la primele semne
de boala ) este aproximativ de 3 zile (poate varia de la 1 la 14
zile).
Manifestari clinice la barbati. Secretie purulenta galben-verzuie
abundenta din canalul uretral, senzatie de arsura si usturime la
mictiune. Netratata promt, poate produce balanopostita (inflamatia
preputiului) si fimoza (ingustarea inelului preputial). Procesul
inflamator in curand ajunge in uretra posterioara cu complicatii:
prostatita gonococica, veziculita gonococica si epidimita gonococica.
Efectele acestor complicatii sunt: stricturi de uretra, abcese,
sterilitate.
Manifestari la femei. Infectia acuta la femei este rara. Se
caracterizeaza prin secretia vaginala insotita de senzatie de arsura
si usturime. Vulva, vaginul si colonul uterin sunt de un rosu-aprins
si tumefiate. Daca este afectata si uretra (ce este des), pacienta
prezinta mictiuni frecvente, uneori sanguinolente. De cele mai multe
ori forma acuta are un caracter tranzitoriu evoluand spre forma
cronica. Aceasta evolueaza cu fenomene subiective moderate, fiind
adesea apreciata ca o leucoree banala. Adesea menstrele produc o
activare a focarelor latente exacerband simptomatologia, ceea ce face
ca bolnava sa fie deosebit de contagioasa in zilele urmatoare ciclului
menstrual. Din complicatiile mai severe fac parte bartolonitele,
salpingitele (inflamatia trompelor uterine), anexita, pelviperitonita,
sterilitatea.
Tratamentul gonoreei nu prezinta probleme atata timp cat boala este
tratata de medicul specialist care prescrie un tratament concordant cu
evolutia bolii, complicatiile aparute, asocierea de alti agenti
patogeni. Insa de cele mai multe ori pacientii se trateaza de
sinestatator cu eficacitate temporara si complicatii de lunga durata,
ajungand tot la specialist in stare mult mai grava din punct de vedere
terapeutic.
Trichomoniaza urogenitala
Agentul patogen al Trichomonozei este Trichomonas
vaginalis - un protozoar flagelat. Infectia se intalneste des. Adesea
este depistata in urma unor investigatii ocazionale.
Trichomoniaza, la femei, constitue 20-40 % din toate
vulvovaginitele. La barbati, reprezinta o treime din uretritele
negonococice. Parazitul se transmite cel mai des prin cale sexuala.
Foarte rar el se poate transmite si mediat (la fetite). Pericol
prezinta atat bolnavii, cat si purtatorii asimptomatici. Incubatia
este de 4-21 de zile. La barbati, manifestarile sunt constituite din
secretii uretrale moderate de tipul "picaturii matinale" cu sau fara
prurit si jena la mictiune. Dintre complicatii putem mentiona
balanopostitele (inflamatia glandului si preputiului), prostatitele,
rar epidimitele. La femei - leucoreea (secretie alb-galbuie cu miros
particular) cu inflamatia vulvei si vaginului. Femeia prezinta prurit
sau senzatie de arsura. In formele cronice netratate apar complicatii
utero-anexiale. Tratamntul nu este dificil in formele acute.
Infectia urogenitala cu chlamydia
Este o infectie cu o incidenta crescuta, mai ales
in ultimii ani, datorita aparitiei si dezvoltarii diferitor metode noi
de diagnostic. Acum incidenta infectiilor cu chlamydia trachomatis
este mai mare chiar decat a gonocociilor, considerate mult timp cele
mai frecvente. In majoritatea cazurilor, chlamydiozele sunt asociate
cu alte infectii urogenitale: trichomoniaza, gonoreea, mycoplasmoza...
Aceasta infectie este de o importanta majora pentru femei, fiind cea
mai agresiva din punct de vedere a complicatiilor ce aduc la
sterilitate. In acelasi timp, aceasta infectie poate persista in
organismul uman asimptomatic, fara nici o problema pentru pacient,
fiind numai sursa de infectie pentru ceilalti.
Mecanismul de transmitere este sexual. Perioada de incubatie variaza
de la 7 la 21 de zile. La barbati se manifesta prin uretrita, mai rar
acuta si mai des subacuta sau cronica. Semnul distinctiv sunt
secretiile uretrale sub forma de "picatura matinala". Netratata,
uneori se complica cu epididimita, care la randul ei poate aduce la
sterilitate. La femei, formele asimptomatice ajung pana la 50% din
cazuri (femei tinere, "purtatoare sanatoase", care sunt cu potential
de imbolnavire in viitor). Formele simptomatice sunt reprezintate prin
cervicita, salpingita, cistita. Salpingita provocata de chlamydia este
cea mai intalnita cauza de infertilitate din cauzele infectioase ale
sterilitatii. Aceasta impune masuri de profilaxie adecvate mai ales
pentru adolescenti, care pot evita orice contact sexual neprotejat.
Infectia urogenitala cu Mycoplazma
Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis si Mycoplasma genitalis sunt speciile caracteristice pentru aceasta infectie. Incidenta este destul de mare (aproximativ la nivelul chlamydiozelor). Se intalneste mai rar ca o monoinfectie, adesea fiind asociata cu alte infectii urogenitale. Transmiterea este aproape exclusiv prin contact sexual. Complicatiile sunt aceleasi ca la infectiile cu chlamydii, insa intr-o masura mai mica. Pentru aceasta infectie sunt caracteristice aceleasi forme asimptomatice cu efect major in transmiterea infectiei. Manifestarile clinice sunt similare cu cele din infectiile cu chlamydia, atat pentru barbati cat si pentru femei.